Curtezanele independente din Grecia antica

O treapta mai sus decat „pornai” erau situate acele prostituate care fusesera sclave dar care isi obtinusera statutul de persoane libere. Statutul lor era foarte apropiat de cel al hetairelor sau concubinelor. Pe langa etalare in direct a sarmului lor potentialilor clienti, acestea recurgeau si la o serie de artificii publicitare: astfel, ele purtau sandale cu talpi speciale concepute sa imprime pe sol inscriptia ΑΚΟΛΟΥΘΙ (AKOLOUTHI – URMEAZA-MA!).
Totodata, ele utilizau machiajul, dupa cum se pare unul nu foarte discret: Eubulos, autor de comedii din secolul al IV-lea i.e.n., in opera sa Negustorii de coroane, le ia in deradere pe aceste prostituate „tencuite cu praf alb de plumb si cu obrajii inrositi cu suc de mure”. In zilele toride de vara acestea ofereau un spectacol grotesc cu fetele lor albe pe care apareau „rauri” de suc de mure care sapau santuri adanci in statul gros de praf de plumb de pe fata

Provenienta acestor prostituate era una diversa: femei rezidente straine care nu gaseau altceva de munca, vaduve sarace, foste „pornai” care reusisera sa se rascumpere – adeseori pe credit. In Atena, trebuia ca ele sa se inregistreze la autoritatile publice si sa plateasca o taxa. Unele dintre ele reuseau sa faca avere din meseria practicata. Spre exemplu, in secolul I e.n. in orasul grecesc Kopos situat in Egipt, taxele de trecere erau de 108 drahme pentru prostituate, fata de 20 de drahme pentru celelalte femei.

Vezi si Senzualitatea in secolul 19 – FOTO  

Cu toate acestea, tarifele pe care acestea le practicau sunt greu de evaluat, se pare ca acestea variau destul de mult. In secolul al IV-lea i.e.n. Theopomp arata ca prostituatele din aceasta a doua categorie pretindeau pentru serviciile prestate un stater (doua drahme), iar la mijlocul secolului I i.e.n. filosoful epicurian Filodem din Gadara mentiona un sistem de tip abonament care costa cinci drahme pentru douasprezece vizite: „… pana acum dadeam ei o femeie casatorita neprecizata n.n.] cinci drahme pentru o vizita si o posedam cu teama in suflet si tremurand si, Dumnezeule, ea nu e nici macar draguta. Acum ii dau Lysianassei cinci drahme pentru doisprezece vizite si ea arata si mai bine si nici nu mai trebuie sa pastrez secretul”

Vezi si Trei dintre cele mai cunoscute manuale de sex din istorie  

In secolul I e.n., in Dialogurile Curtezanelor a lui Lucian din Samosata, prostituata Ampélis considera cinci drahme pentru o vizita ca fiind un tarif nesatisfacator. In acelasi text, mama sa o certa pe tanara Musarium ca refuzase doua oferte primite din partea unor domni bogati de a face dragoste cu ea contra a una sau doua mina, preferand sa ramana fidela sotului sau. Suma era una foarte mare avand in vedere ca o mina valora 100 de drahme.

In sens opus, o tanara si frumoasa prostituata putea impune un pret mai bun decat al unei tovarase de munca ale carei farmece erau in declin, chiar daca reprezentarile grafice de pe obiectele ceramice care s-au pastrat arata ca exista o anumita cerere pe piata si pentru femeile in varsta.

Vezi si Amorul la romani: de la iubire la desfrau si violenta
In aceesi masura, pretul depindea si de faptul daca clientul dorea sa isi asigure drepturile de exclusivitate asupra serviciilor prostituatei. Mai existau si solutii intermediare, in sensul in care un grup de prieteni cumparau exclusivitatea pentru serviciile unei prostituate, fiecare din ei avand dreptul sa petreaca un anumit timp cu ea. In aceasta categorie mai pot fi incluse si acea categorie de muzicante si dansatoare care erau invitate sa anime petrecerile si banchetele barbatilor.

In Constitutia Ateniana, Aristotel mentiona printre atributiunile specifice celor 10 magistrati alesi la conducerea cetatii (ἀστυνόμοι – astynómoi), sarcina de a veghea ca „cei care canta la flaut, (fluier), lira si titera nu sunt inchiriati cu mai mult de doua drahme pe noapte”.
Oferirea de servicii sexuale cu aceste ocazii, desi nementionata in mod explicit, putea face parte din intelegerile incheiate intre organizatori si animatoare, asa ca pretul real, in ciuda controalelor executate de magistrati, a manifestat o tendinta de crestere continua de-a lungul acestei perioade.

Dansatoarele, acrobatele si muzicantele erau folosite pentru animarea petrecerilor. Teofrast, in opera sa Caractere, prezinta cazul unui proprietar de sclavi care inchiriaza fete, muzicante si dansatoare pentru satisfacerea tuturor placerilor tovarasilor sai de petrecere.