În anii ’50 și ’60, cea mai celebră blondă a Franței, Brigitte Bardot, era unul dintre cele mai cunoscute nume din cinematografia mondială. Filmele sale umpleau sălile de cinema, revistele îi dedicau constant coperte, iar fotografii îi urmăreau orice apariție. Pentru public, părea că are tot ce și-ar putea dori o actriță: faimă, succes și o carieră care părea de neoprit. Totuși, în 1973, când avea doar 39 de ani și se afla încă în plină glorie, Brigitte Bardot a ales să se retragă definitiv din actorie.
Succesul pe care nu și-l mai dorea
Ascensiunea lui Brigitte Bardot a fost rapidă. După lansarea filmului „Et Dieu… crea la femme” (1956), regizat de Roger Vadim, actrița franceză a devenit un fenomen internațional. Publicul era fascinat de naturalețea și farmecul ei, iar presa a transformat-o într-un simbol al frumuseții și al libertății feminine.
Dincolo de imaginea pe care o vedeau spectatorii, viața ei era însă tot mai dificilă. Era urmărită aproape permanent de fotografi, iar presa relata în detaliu orice aspect al vieții personale. Într-o perioadă în care celebritățile beneficiau de foarte puțină intimitate, Brigitte Bardot simțea că nu mai poate avea o existență normală.
În același timp, imaginea de sex-symbol ajunsese să o definească mai mult decât munca depusă pe platourile de filmare. Deși a interpretat peste 40 de roluri și a colaborat cu regizori importanți ai cinematografiei franceze, discuțiile din jurul ei se concentrau aproape întotdeauna asupra aspectului fizic și a vieții personale.
Ani mai târziu, actrița avea să declare că faima nu i-a adus fericirea pe care oamenii și-o imaginau. Dimpotrivă, succesul a venit la pachet cu o presiune constantă și cu sentimentul că își pierduse libertatea.
Momentul în care a spus „ajunge”
Răspunsul la întrebarea din titlu nu poate fi redus la un singur motiv. Brigitte Bardot nu a renunțat la actorie din cauza unui eșec sau a lipsei ofertelor. În momentul retragerii, continua să fie una dintre cele mai cunoscute actrițe din Europa.
În primul rând, nu se mai regăsea în industria cinematografică. Ritmul filmărilor, obligațiile profesionale și atenția permanentă a publicului ajunseseră să o obosească.
În al doilea rând, era epuizată de expunerea continuă. Viața ei devenise un spectacol urmărit zilnic de presa internațională, iar granița dintre persoana publică și cea privată dispăruse aproape complet.
Nu în ultimul rând, își dorea să-și folosească timpul într-un mod care avea sens pentru ea. Încă din perioada în care filma se implicase în apărarea animalelor, iar această preocupare ocupa un loc tot mai important în viața sa.
În 1973, după lansarea filmului „L’Histoire tres bonne et tres joyeuse” de Colinot Trousse-Chemise, Brigitte Bardot a încheiat definitiv cariera cinematografică. Spre deosebire de multe alte vedete care au revenit după câțiva ani, ea nu a făcut niciodată acest pas.
O alegere pe care nu a regretat-o
Retragerea din actorie nu a însemnat dispariția din viața publică, ci începutul unui nou capitol. În 1986, Brigitte Bardot a înființat Fundația Brigitte Bardot, organizație dedicată protecției animalelor, implicată și astăzi în campanii internaționale împotriva cruzimii și abandonului.
De-a lungul anilor, numeroși producători și regizori au încercat să o convingă să revină pe marele ecran. A refuzat toate propunerile, explicând că nu îi este dor de viața de actriță și că nu regretă alegerea făcută. Pentru ea, liniștea și posibilitatea de a se dedica unei cauze în care credea au fost mai importante decât succesul și notorietatea.
Privind în urmă, decizia lui Brigitte Bardot pare cu atât mai neobișnuită cu cât a fost luată într-un moment în care cariera sa era încă la un nivel foarte ridicat. Într-o industrie în care mulți artiști încearcă să rămână cât mai mult în lumina reflectoarelor, cea mai celebră blondă a Franței a ales să renunțe de bunăvoie la faimă și să înceapă o viață complet diferită.
Pentru mai multe informații despre viața și cariera lui Brigitte Bardot, aici poți citi articolul dedicat celebrei actrițe franceze.
Fata desteapta. „Acolo unde ai succes nu prea mai ai pace.”
La noi in Romania daca s-ar putea, hoastele romance ar juca si din sicriu.