De ce nu orice om poate să devină pustnic? Părintele Calistrat Chifan: „Până nu ai trecut prin toate încercările, nu poți să faci pustnicie” – VIDEO

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Părintele Calistrat Chifan de la Mănăstirea Vlădiceni din Iași a vorbit, în emisiunea BZI LIVE, despre pustnicie. Iată de ce nu orice om poate să devină pustnic.

Pustnicul, cunoscut și sub numele de sihastru, schimnic sau ascet, este un călugăr izolat de lume, care trăiește o viață aspră. Retrăgându-se într-un loc izolat de societate și de ispitele acesteia, alături de post și rugăciune, el încearcă să aibă o legătură mai strânsă cu Dumnezeu.

Potrivit părintelui Calistrat Chifan, nu orice om poate să devină pustnic, fiindcă pustnicia este o formă înaltă de trăire peste monahismul normal din viața de obște.

Părintele Calistrat Chifan, despre pustnicie: „Până nu ai trecut prin toată formarea duhovnicească, nu poți să faci pustnicie”

Îndrăgitul duhovnic a precizat că un om nu poate să devină pustnic, dacă nu a trecut prin toate încercările vieții și prin toată formarea duhovnicească. Această idee este susținută și de Sfântul Teodor Studitul, un strălucit imnograf, teolog ortodox și stareț al Mănăstirii Sfântului Ioan Botezătorul de la Studion, care spunea așa: „După 20 de ani de viețuire în viața de obște, poți să mergi să te faci pustnic”.

„Pustnicia este o formă înaltă de trăire peste monahismul normal din viața de obște. Teodor Studitul vine și ne spune: „După 20 de ani de viețuire în viața de obște, poți să mergi să te faci pustnic”. Adică până nu a trecut prin toate încercările, până nu ai trecut prin toate luptele, până nu ai trecut prin toate ispitele, până nu ai trecut prin toată formarea duhovnicească, nu poți să faci pustnicie.”, a explicat părintele Calistrat, pentru BZI LIVE.

Părintele a adăugat că sunt mulți tineri care își doresc să devină pustnici, dar ei nu știu la ce se referă acest concept, de fapt.

„Sunt foarte mulți tineri din ăștia râvnitori, nu poți să îi judeci. Filocalia vine și ne spune: „Floarea mândriei este râvna nesocotită”, a mai spus părintele.

Părintele Calistrat Chifan: „Iată o formă de trăire pe care nu o putem explica”

Duhovnicul a vorbit, la BZI LIVE, despre povestea de viață unui mare trăitor, de pe vremea părintelui Ilie Cleopa. Acesta și-a luat Psaltirea și a plecat să se facă pustnic. Cu timpul, a rămas fără încălțăminte, dar acest lucru nu l-a oprit să fie mai aprope de Dumnezeu. Se spune, chiar, că atunci când mergea iarna prin zăpadă, aceasta se topea și făcea baltă în jurul lui. Iar această formă de trăire nu poate fi explicată de nimeni.

„Părintele Cleopa vorbește de un alt mare trăitor, din vremea domeniei sale, când era stareț peste 7 mănăstiri, Putna, Sihăstria, Râșca, Sihla și mai avea câteva schituri Rarăul Mic, Rarăul Mare, adică Poiana Rarăului și Sihăstria Rarăului și părintele Casian Frunză, un mare pustnic, care a trăit până în zilele noastre, a murit pe la 90 și ceva de ani. Onufrie Frunză, tot din zona Botoșaniului fiind de rădăcină a venit la Sihăstria în tinerețe, când era părintele Cleopa și el este primul care îndrăznește să facă o rugăciune în calitate de preot și să-L roage pe Dumnezeu să îi arate ce s-a întâmplat cu starețul lui Ioanichie Boroi, un alt mare trător cu experiență de Sfântul Munte, cu trăire duhovnicească și bun ucenic al Sfântului Gheorghe Lazăr , pelerinul, cel care a fost canonizat anul trecut parcă, cel care știa Psaltirea pe de rost. Un alt fel de pustnic, care trăia în turla clopotniței din Piatra Neamț, acolo avea cuibul. El era ardelean de undeva de loc. Și-a luat Psaltirea și dacă i-a furat dracul papucii, toată viața a umblat desculț și cu capul gol și citea Psaltirea și pe unde mergea iarna pe omăt, omătul se topea. Iată o formă de trăire pe care nu o putem explica.”, a completat părintele Calistrat Chifan de la Mănăstirea Vlădiceni din Iași.