În cei peste 20 de ani de activitate, am avut privilegiul de a lucra alături de organizații din industrii foarte diferite: de la Retail, IT, Logisticǎ, Agribusiness, Producție (industria alimentarǎ, echipamente industriale, textile, ambalaje, automotive), Pharma, Medical, Import-Export, Telecom pânǎ la companii din domeniul Educației. Am văzut companii care au crescut spectaculos și altele care, deși aveau produse excelente, oameni competenți și resurse financiare, nu au reușit să țină pasul cu schimbările pieței. Ani la rând m-am întrebat ce face diferența dintre ele. Răspunsul nu l-am găsit nici în organigramă, nici în tehnologie și nici în bugete. L-am găsit în capacitatea organizației de a învăța, de a anticipa schimbarea și de a se transforma înainte ca schimbarea să o oblige.
În urma mai multor ani de observație empirică asupra modului în care organizațiile evoluează, am decis să abordez științific acest subiect prin începerea studiilor doctorale în Management strategic. Alegerea nu a fost întâmplătoare. Ea reprezintă continuarea firească a experienței mele de consultant și practician, cu scopul de a construi un model care să ajute organizațiile să răspundă uneia dintre cele mai importante provocări ale prezentului: transformarea inteligenței artificiale într-o capabilitate strategică.
Probabil că termenul “capabilități dinamice” nu spune mare lucru celor mai mulți manageri. În realitate, el descrie un fenomen pe care îl întâlnim zilnic. Imaginați-vă două companii care activează în aceeași industrie. Ambele au acces la aceleași tehnologii și la informații similare. Totuși, una identifică rapid oportunitățile, ia decizii curajoase și își adaptează procesele înaintea concurenței. Cealaltă reacționează târziu și pierde teren. Diferența este reprezentată de capabilitățile dinamice – capacitatea de a identifica schimbarea (sensing), de a valorifica oportunitățile (seizing) și de a reconfigura resursele și procesele organizației (reconfiguring).
Acest concept explică de ce nu resursele în sine creează performanța, ci modul în care ele sunt transformate și adaptate continuu. Într-o economie caracterizată de incertitudine, viteza cu care organizația învață devine mai importantă decât dimensiunea ei. De aceea, consider că avantajul competitiv al viitorului nu va mai fi dat exclusiv de capital sau de tehnologie, ci de abilitatea de a construi capabilități dinamice.
Astăzi, aproape fiecare companie vorbește despre inteligența artificială. Implementarea unui chatbot, automatizarea unor procese sau utilizarea unor instrumente de analiză nu înseamnă însă transformare strategică. AI devine cu adevărat valoroasă doar atunci când schimbă modul în care liderii iau decizii, felul în care organizația învață și capacitatea acesteia de a inova. Cu alte cuvinte, inteligența artificială trebuie integrată în procesele de management și în cultura organizațională, nu doar instalată ca o aplicație software.
Cercetarea mea doctorală pornește exact de aici. Îmi propun să explic modul în care inteligența artificială influențează dezvoltarea capabilităților dinamice și, implicit, managementul strategic al organizațiilor. Mai mult decât atât, obiectivul meu este dezvoltarea unui instrument de diagnoză și sprijin prin care organizațiile să își poată evalua maturitatea strategică în utilizarea AI, să identifice blocajele și să primească direcții concrete de dezvoltare.
Cred că mediul academic trebuie să răspundă unor probleme reale ale mediului de afaceri. De aceea, îmi doresc ca rezultatele cercetării să nu rămână într-o teză de doctorat, ci să fie transformate într-un instrument practic, util antreprenorilor, directorilor generali și liderilor de resurse umane. Organizațiile au nevoie de repere clare pentru a înțelege dacă folosesc inteligența artificială doar pentru eficiență operațională sau dacă reușesc să o transforme într-o sursă de avantaj competitiv sustenabil.
În activitatea mea am învățat că nicio transformare nu începe cu tehnologia. Ea începe cu oamenii, cu leadershipul și cu disponibilitatea de a schimba modul în care organizația gândește. Tehnologia accelerează schimbarea, însă nu o înlocuiește. Tocmai de aceea, cred că investiția în capabilitățile dinamice va deveni una dintre cele mai importante investiții strategice ale următorului deceniu.
Acesta este și motivul pentru care voi continua să cercetez, să dezvolt instrumente și să lucrez alături de organizațiile care își doresc mai mult decât digitalizare. Îmi doresc să le sprijin să construiască organizații agile, reziliente și capabile să transforme schimbarea într-un avantaj competitiv. Dacă această temă vă provoacă întrebări despre propria organizație, înseamnă că dialogul trebuie început. Iar acesta este, poate, cel mai valoros rezultat pe care îl poate avea un astfel de demers.