Decizie istorică la Înalta Curte! Românii pot da în judecată statul pentru efectele vaccinului anti-COVID

Înalta Curte de Casație și Justiție a tranșat definitiv o chestiune esențială pentru victimele prejudiciilor asociate vaccinării anti-COVID: regimul special al răspunderii pentru produse cu defecte nu înlătură posibilitatea ca o persoană vătămată să urmărească, în paralel sau alternativ, și răspunderea delictuală a unor terți. Decizia nr. 525 din 18 martie 2025 ( publicată în octombrie 2025) confirmă că reclamantul poate propune, subsidiar, acțiuni întemeiate pe articolele 1349 și 1357 din Codul civil atunci când indică conduite culpabile ale unor autorități sau entități diferite de producător.

Hotărârea stabilește un principiu procedural clar: aplecarea instanței asupra excepției lipsei calității procesuale pasive trebuie să țină seama nu doar de ipoteza răspunderii producătorului în temeiul Legii nr. 240/2004, ci și de eventualele fapte proprii (omisiuni sau acțiuni ilicite) imputabile altor pârâți.

Astfel, simpla existență a unui „regim special” pentru produs nu constituie un motiv automat pentru excluderea analizei pretențiilor formulate pe baza dreptului comun.

ÎCCJ deschide calea proceselor împotriva statului în cazurile de reacții adverse la vaccinul COVID

Contextul concret al speței este un proces pornit în mai 2023 la Tribunalul Sălaj de o reclamată identificată sub inițiala A., care a cerut compensații morale de 100.000 de euro și o prestație lunară pentru prejudiciu viitor, invocând o tromboză apărută după vaccinarea cu un lot specific al produsului farmacologic comercializat de societatea B. Dosarul o aducea în fața instanței pe o paletă largă de pârâți: Statul Român prin Ministerul Finanțelor, Ministerul Sănătății, Guvernul României și producătorul B. S.R.L. Reclamanta a combinat în cerere temeiul special al răspunderii pentru produs cu acțiuni subsidiare bazate pe răspunderea civilă delictuală pentru fapte proprii.

Instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive pentru toți pârâții și a respins acțiunea pe motiv procedural. Curtea de Apel Cluj a revenit însă asupra acestei soluții: a respins excepțiile de lipsă a calității procesuale pasive privind Statul, Ministerul Sănătății și Guvernul și a trimis cauza spre rejudecare pe fond. Această întoarcere la fond a fost contestată prin recurs de Ministerul Sănătății și de Statul Român, care au susținut că Legea nr. 240/2004 ar institui un regim exclusiv al răspunderii producătorului și că împrejurările excepționale ale sănătății publice le-ar exonera de calitatea procesuală pasivă în astfel de litigii.

Înalta Curte a respins recursurile, motivând pe baza art. 9 din Legea nr. 240/2004: norma consacră caracterul neexclusiv al răspunderii producătorului, permițând cum legătura sau alternativa cu alte instituții a răspunderii civile. Pe această premisă, judecătorii supremi au subliniat că un litigiu care vizează un „produs” nu impune, în mod automat, ignorarea faptelor sau omisiunilor atribuite altor subiecți, susceptibile de a constitui temei al răspunderii delictuale de drept comun.

Statul poate răspunde civil pentru efectele vaccinării, nu doar producătorul

Un punct de atenție al deciziei este delimitarea dintre chestiunile de procedură (precum verificarea calității procesuale pasive) și aspectele de fond (existenta faptei ilicite, vinovăția, legătura de cauzalitate). ÎCCJ reține că temeiul procesual pentru chemarea în judecată a unei autorități implicate în campania de vaccinare trebuie evaluat prin prisma identității pârâtului raportată la pretențiile invocate; însă probele privind eventuala culpă a autorităților (de exemplu, nereacționarea sau nerespectarea obligației de retragere a unui lot suspect) țin de fond și trebuie analizate în cadrul procedurii de rejudecare.

Curtea a respins totodată argumentul potrivit căruia Strategia Națională de Vaccinare (H.G. nr. 1031/2020) ar fi relevantă pentru a stabili, din start, inexistența calității procesuale pasive a statului: documentul de strategie nu stabilește automat o imunitate procedurală pentru autorități, iar eventualele omisiuni sau erori decizionale reclamate vor fi cântărite la faza de probă.

Din punct de vedere practică, decizia nr. 525/2025 are efecte imediate și relevante. Ea impune instanțelor să nu opteze pentru soluții formaliste care ar bloca accesul la o judecată pe fond, obligând la o analiză dublă, atât a regimului special al produsului, cât și a posibilelor reclamate conduite ilicite ale personalului sau autorităților implicate în lanțul de distribuție și administrare a vaccinurilor. Pentru reclamanți, hotărârea înseamnă că pot structura acțiuni „dual-track”: cereri conforme Legii nr. 240/2004 și în subsidiar acțiuni delictuale, fără riscul ca unul dintre temeiuri să fie eliminat printr-o excepție de procedură.

Dosarul se întoarce acum la Tribunalul Sălaj pentru rejudecarea pe fond, unde instanța va administra probe privind existența unei fapte ilicite, gradul de vinovăție, legătura de cauzalitate și întinderea prejudiciului. ÎCCJ nu anticipează soluția pe fond, dar trasează cadrul procedural obligatoriu: nu se mai poate împiedica, în faza preliminară, analizarea completă a ambelor paliere de răspundere (special și de drept comun) pentru a asigura protecția efectivă a drepturilor persoanelor vătămate.