Cum putem avea anticipate parlamentare?

Până în prezent, deși acest subiect a fost dezbătut de multe ori, nu s-a mai întâmplat ca în România să aibă loc alegeri parlamentare anticipate. Pe de altă parte, niciodată până acum nu a existat o atât de dramatică diferență dintre aritmetica electorală și cea parlamentară, diferență care, în orice moment, poate declanșa un cutremur social de mari proporții, care ar putea degenera în anarhie. Este posibil, dar, realist vorbind, improbabil, să ne confruntăm sau, după caz, să beneficiem de parlamentare anticipate. Dar cum?

Dacă până și președintele PSD, Sorin Grindeanu, a afirmat că dorește parlamentare anticipate, deci partidul cu cele mai multe locuri în Parlament își permite să riște această poziție în beneficiul AUR, înseamnă că tensiunile economice, sociale și politice au atins punctul critic. Până în prezent, deși s-a vorbit de mai multe ori, România nu a trecut printr-o asemenea procedură a anticipatelor parlamentare. Să vedem cum ar fi dacă ar fi.

Procedura nu poate fi declanșată prin decizia unanimă a parlamentarilor de a renunța la statutul lor confortabil, pentru care au consumat mulți bani și mult efort. Totuși, Parlamentului îi revine un rol-cheie. În scenariul nostru, guvernul este demis prin moțiune de cenzură sau Ilie Bolojan demisionează, sau executivul se dizolvă prin schimbarea compoziției sale politice, care ar putea fi generată de ieșirea PSD din guvern. Conform Constituției, într-o asemenea eventualitate, procedând, să spunem, cu maximă viteză, președintele numit, Nicușor Dan, se consultă mâine cu partidele politice parlamentare și, indiferent de opinia acestora, la capătul zilei nominalizează un premier. Acesta trebuie să negocieze cu partidele politice formarea unei majorități care să îi valideze în Parlament atât echipa pe care și-o alcătuiește, cât și programul de guvernare.

În maximum zece zile de la căderea guvernului, noul executiv este supus validării în Parlament. Și este respins. Urmează o a doua încercare, cu același sau cu alt candidat de premier, timpul scurs astfel de la căderea guvernului ajungând la 60 de zile. În cea de-a 60-a zi, din nou, guvernul propus ar urma să fie respins de către Parlament, și abia această mișcare politică generează alegeri anticipate, după minimum 90 de zile de la declanșarea crizei. În total însă, întreaga operație, până la instalarea unui nou executiv, durează între trei și cinci luni.

Să ținem însă cont de faptul că, pentru a se ajunge într-o asemenea situație, o majoritate parlamentară trebuie să decidă căderea și pentru a doua oară a propunerii de guvern și, prin urmare, dizolvarea Parlamentului și plecarea pur și simplu acasă a deputaților și senatorilor, urmând ca aceștia să transpire din nou într-o competiție electorală pentru a redeveni parlamentari. Extrem de greu se poate ajunge la o asemenea decizie în condițiile în care situația politică este de așa natură încât singurul partid politic care ar avea de câștigat în urma anticipatelor este AUR și singurul partid parlamentar care nu ar avea nimic de pierdut, dar nici de câștigat, este UDMR.

Prin urmare, deși sănătoase, în principiu, pentru că pun capăt unei grave contradicții politice, anticipatele parlamentare presupun, până la urmă, un act de mare generozitate prin sacrificiul celor mai mulți parlamentari, care riscă să nu mai ajungă în forul legislativ.

Indiferent de ceea ce se întâmplă imediat după sfintele sărbători de Paște, când se anunță debarcarea lui Ilie Bolojan, și indiferent de conflictele sau înțelegerile încheiate între partide, este puțin probabil să avem în acest an, în România, alegeri parlamentare anticipate. Nu este însă nici imposibil.