Demetra, zeita agriculturii

Demetra (greaca: Δημήτηρ) era in mitologia greaca zeita agriculturii. Era fiica lui Cronos si a Rheei. Face parte din cei doisprezece zei olimpieni.

Cu Zeus, Demetra a avut o fiica, pe Persefona. In timp ce culegea pe un camp flori, pamantul a inghitit-o pe Persefona; ea a fost rapita de unchiul ei, Hades, care a dus-o cu el in Infern. Zadarnic a cautat-o indurerata Demetra noua zile si noua nopti, cutreierand lumea in lung si-n lat. Nimeni nu-i stia de urma. Intr-un tarziu, Demetra a aflat de la Apollo de soarta fiicei sale. Cuprinsa de jale, Demetra paraseste atunci Olimpul si jura sa nu-si reia indatoririle divine si locul in randul zeilor, decat in ziua cand ii va fi inapoiata Persefona. Ratacind pe pamant, dupa multe peregrinari, ajunge la Eleusis si zaboveste o vreme mai indelungata la curtea regelui Celeus (vezi si Triptolemus si Demophon).

Vezi si Ataegina, zeita renasterii din mitologia lusitana 

Intre timp, cum pamantul nu mai rodeste si holdele se usuca, Zeus il trimite pe Hermes sa i-o aduca inapoi pe Persefona. 

Dar reintoarcerea fiicei la mama ei nu mai este posibila. Ascalaphus a vazut-o pe Persefona cum s-a infruptat in Infern dintr-o rodie. In felul acesta ea s-a legat, o data pentru totdeauna, de lumea subpamanteana.

Vezi si Sekhmet, zeita luptatoare a Egiptului de Sus 

Manioasa, Demetra il transforma pe Ascalaphus, singurul martor al sacrilegiului comis, in bufnita. Persefona insa trebuie sa ramana alaturi de Hades. La insistentele lui Demetra se ajunge totusi la un compromis: sase luni din an Persefona va sta alaturi de sotul ei in regatul subpamantean si sase luni le va petrece pe pamant, langa mama ei.

Reintoarcerea pe pamant a Persefonei era insotita de venirea primaverii, de renasterea naturii si de plenitudinea verii. Absenta ei era marcata de ariditate, de anotimpul trist al iernii in care Demetra ducea dorul fiicei sale. In mitologia romana Demetra purta numele de Ceres, o veche divinitate cu care a fost asimilata.