Dezvăluiri senzaționale, făcute de inginerul Marin Gh. Nicolae, care a construit 7.000 de apartamente într-un singur an, în Iași! Care sunt cele mai rezistente și cele mai proaste blocuri din oraș – GALERIE FOTO EXCLUSIV

Cele mai multe blocuri și construcții din Iașul contemporan au fost ridicate în anii ’80 ai secolului trecut! Detalii și dezvăluiri cu privire la cele mai rezistente, dar și la cele mai proaste blocuri din oraș, făcute tocmai de inginerul care a construit principalele clădiri din urbe în acei ani. Inginerul Marin Gh. Nicolae (cunoscut ca faimosul MGN) a povestit, în exclusivitate pentru reporterii Cotidianului „BZI”, cum au fost construite sute și sute de imobile uriașe din beton, din marile cartiere. Acesta face și o „hartă” a zonelor cu clădiri sigure, rezistente, dar și cu cele unde acestea sunt șubrede și care sunt cauzele principale pentru această situație

După cutremurul din 1977, în Iași s-au construit cele mai multe blocuri de până acum! Ele au fost ridicate în anii ’80 ai secolului trecut! Inginerul care a construit principalele clădiri din urbe prezintă detalii și elemente ce țin de cele mai rezistente, dar și de cele mai proaste blocuri din oraș. Inginerul Marin Gh. Nicolae (cunoscut ca faimosul MGN) întocmește și o „hartă” a zonelor cu clădiri sigure, rezistente, dar și cu cele unde acestea sunt șubrede. Mai mult, acesta explică și care sunt cauzele principale pentru întreaga situație.

Stirile PROTV

Românul care și-a ucis iubita în mașină a atras-o într-o capcană. „Ea l-a crezut, a luat fetița, dar s-a terminat tragic”

RomaniaTV

Wow! Cristela Georgescu, în costum de baie în zăpadă, imagini necenzurate cu "Prima Doamnă!

Marele Hotel „Unirea”, din centrul Iașului, construit strâmb din start

Legat de toate acestea, Marin Gh. Nicolae oferă ca exemplu, din perspectiva modului neprofesionist în care se construia în comunism la Iași, tocmai Hotelul „Unirea”.

„Da, dom’le…. știți câtă tencuială este la Hotelul «Unirea», mastodont de 50 de metri? E vorba de 18 centimetri grosime tencuială! S-au băgat tone de mortar pentru că, asta ca să vă dați seama, au făcut clădirea strâmbă. Da, pentru că era proastă organizarea, iar muncitorii turnau betonul strâmb. Erau mari probleme în Iași când vine vorba de cei care făceau parte din administrația Partidului Comunist pe plan local, unii ingineri și proiectanți. Secretul unei construcții bune stă și în cât beton folosești și cât mortar…”, dezvăluie inginerul Nicolae.

Mai apoi, acesta continuă pe aceeași linie.

„De aici pleacă totul și, din păcate, pe atunci trebuia să mă lupt (în anii ’80) cu șefii ca să folosesc mai mult beton și mai puțin mortar. Nu mai spun că se făceau cofraje proaste, tare proaste și se folosea nisip de la Prut, nisip care este prost, «negativ» pentru calitatea betonului și rezistența construcției. Ori, așa s-au făcut multe blocuri prin Iași, inclusiv din zona centrală, Piața Unirii, ca să nu mai vorbesc de alea ridicate în Mircea, Alexandru sau Dacia… Cu toate acestea, a trebuit eu să mă lupt, să mă bat pentru a construi bine în Iași…”, rememorează faimosul MGN.

Inginerul Marin Gh. Nicolae a construit un apartament pe oră. Turna beton non-stop, și 72 de ore

Mai departe, acesta arată că, înainte de a ajunge el șef la Trustul de Construcții, în Iași se construiau maximum 3.500 de blocuri pe an, la un necesar de până la 7.000, conform Planului impus de șefii comuniști. „Eu am venit de la Tașca, Neamț, unde am făcut mega-construcția fabricii de ciment de acolo. Dom’le, acolo am băgat un milion de metri cubi de beton. Și totul ca la carte, cu cofraje făcute bine, fine, la care foloseam resturi de la cherestea, pentru mobilă de categoria A.

E un secret la acestea… Eu am luat modelul german, că am construit și pe acolo câte ceva (printre altele, și cea mai mare clădire de lângă orașul Hamburg) și unde nu e nevoie de mortar sau finisaje la beton deoarece cofrajele sunt stas, drepte, prinse bine în cadre de metal și la interior cu cherestea. Cofrajele nu trebuie să piardă așa numitul «lapte de la ciment», toate granulațiile să se strângă bine, pentru că altfel se pierde toată consistența, iese totul prost”, mai arată MGN. El continuă și spune:

„De Iași toată lumea fugea pentru că erau șefi comuniști «proști», retrograzi, unii imbecili și care nu aveau deschidere la minte și slabi gospodari, pe atunci… Spre exemplu, când am ajuns eu la Trustul de Construcții, am crescut la 7.000 de blocuri făcute, de la abia 3.000, 3.000 și ceva. Nu dormeam cu zecile de ore, uneori și 72, turnam beton non-stop. Vă dați seama, dom’le, că am ajuns să fac câte un apartament pe oră… Era muncă grea, trebuia să lupt cu multe prostii și cu mulți proști…”, continuă să arate inginerul Nicolae.

MGN a judecat oamenii mereu în categorii umane: buni și imbecili!

Adus de fostul prim-secretar al Iașului, în perioada 1979-1980, Petru Enache, care-l cunoștea de la Neamț, inginerul Nicolae a găsit în capitala Modovei și mulți oameni care i-au „mâncat” zilele.

„Am găsit condiții deplorabile, oameni care mi-au mâncat zilele. Am cunoscut și oameni buni, dar m-am lovit și de o groază de imbecili. A trebuit să forțez nota, dar nu natural, ci și brutal… Am spus că trebuie să înlocuiesc nisipul de la Prut, care nu e corespunzător. Am avut o perseverență absolută, dar a trebuit să fiu atent, pentru că puteai foarte ușor să intri în dizgrație cu șefii de la Partid. Am dus o muncă de educare pentru a face cofraje de calitate, era o nenorocire cu acestea.

Să vă spun că undeva pe Păcurari, Calea Păcurari, erau depozitele de cofraje, dar nu era o treabă serioasă. Partidul avea reprezentanți ai județului în funcții de care depindea toată treaba. Le depozitau acolo, prost făcute, cu anii, deși erau plătite. Dar se fura mult pentru că la fostul ICPROM era gândit prost, era o morișcă de familie pusă pe furat. Șeful de la Trust avea soția la Cooperativa Constructorul și, un cofraj care era și prost, și plătit de trei ori, nu era folosit deloc…”, completează MGN.

Vicele de la Județeana de Partid nu știa nimic. Asta chiar dacă era mare „sculă” la acele timpuri

Inginerul Nicolae dezvăluie că, de toată această „combinație”, vicele de la Județeana de Partid nu știa nimic.

„Eu mergeam la el, că era mare sculă, dar care nu știa ceea ce se întâmplă… Era la fel ca Trump, dar mă întreba de ce vin la el! Du-te la directorul tehnic, el vindea totul. Și, ca să arate că totul e o prostie, i-a pus pe muncitori, în 1980, în ianuarie, să facă o grămadă în față la Hotel «Moldova» cu cofrajele strâmbe și proaste si le-am dat, pur și simplu, foc…

Dar, taman Vasile Dascălu, chipurile colegul meu, a fost cel care a făcut o reclamație, tocmai la Constantin Leonard, fostul prim-secretar al PCR-ului de la Iași, că am construit, cu beton bine făcut și așezat, la blocuri pe Anastasie Panu, care sunt clădiri rezistente și mi-a fost imputată suma de 300.000 lei, la acea vreme ceva fabulos… Dar, când «Leopardul» l-a întrebat pe Dascălu (arhitect la ICPROM) cine a făcut bine, acesta a spus că MGN-ul. Atunci, a rupt raportul și i-a spus să plece… Așadar, mai erau și oameni cu cap”, povestește fostul șef al Trustului de Construcții.

Blocuri dezastru în Piața Unirii, Mircea, Alexandru cel Bun și Dacia. Blocuri solide: Centru Civic, Anastasie Panu sau Copou

Legat de harta blocurilor proaste și a celor bune din Iași, MGN face și aici clarificări.

„Blocuri dezastru sunt în Piața Unirii, Mircea, Alexandru cel Bun și Dacia. Blocuri solide sunt Centru Civic, Anastasie Panu sau Copou. Asta pe greșelile arhitecților și proiectanților. În albia Bahluiului, Vasile Dascălu nu înțelegea ce înseamnă «Cota 0», și tocmai de aceea la subsol este apă și totul se șubrezește. Eu, spre exemplu, în Centru Civic am sudat armăturile, cap la cap și câte două. Asta pentru că la noi sunt de 12 metri, iar în Germania de 20 de metri. Asta a însemnat creșterea cu un grad de siguranță la cutremur.

Dar s-a muncit în condiții inumane, un muncitor lucra în construcții până duminica la prânz… O gravidă lucra, pe șantier, și câte 8 ore, imaginați-vă ce însemna asta… Mai mult, comuniștii au vrut să ducă la 10 ore… Se lucra în frig, cu materiale proaste, planuri aberante ale Partidului. Nu aveam curent, nu aveam motorină, nu se dădea cota de materiale. Ca să facem treabă, dădeam beton la CAP-uri și primeam motorină. Sunt povești adevărate, de viață și care nu trebuie uitate”, a conchis Marin Gh. Nicolae.