Scrisoare către ieșeni: Fermierii noștri sunt sacrificați pentru interese străine

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne pe Google News

Stimați ieșeni,

România este din nou la răscruce. Bruxelles-ul vrea să ne impună un acord comercial – UE–Mercosur – care nu aduce nimic bun fermierilor noștri, ci dimpotrivă: îi împinge direct în faliment.

Este greu să nu fii indignat când vezi cum decidenții europeni tratează agricultura ca pe o monedă de schimb. În timp ce fermierii români își vând grâul sub costul de producție, plătesc motorina la prețuri uriașe și se roagă să mai prindă subvențiile la timp, Comisia Europeană deschide larg porțile pentru carne, zahăr și soia venite din Brazilia sau Argentina, produse crescute cu pesticide și antibiotice pe care Europa le-a interzis de ani buni.

Alianța pentru Agricultură și Cooperare avertizează clar:

„Acordul UE–Mercosur nu a fost niciodată atât de dăunător pentru agricultori, comunitățile rurale și consumatorii din Europa.”

Ministrul Agriculturii, Florin Barbu, spune și el răspicat:

„România este împotriva acestui acord. Fermierii români vor fi afectați.”

Și totuși, presiunea crește. La Bruxelles se vorbește despre „moment favorabil” pentru ratificare. Favorabil pentru cine? Pentru multinaționale, pentru marii exportatori din America de Sud, pentru speculanții care așteaptă să cumpere terenurile lăsate pustii după ce fermele românești se vor închide.

Nu vă amăgiți, dragi ieșeni: dacă acest acord trece, fermele din Moldova vor fi primele care cad. Micile gospodării, care și așa abia supraviețuiesc, nu vor putea concura niciodată cu carnea de vită din Brazilia sau cu zahărul de trestie din Paraguay.

Și atunci, ce ne rămâne? Satele pustii, pământurile vândute, dependența totală de importuri. Vom fi străini pe propriul nostru pământ.

Nu pot să nu întreb, cu mâhnire, dar și cu revoltă:
– Cât timp vom mai accepta să fim tratați ca o piață de desfacere pentru alții?
– Cât timp vom mai tăcea, în timp ce viitorul agriculturii românești se vinde pe semnături la Bruxelles?
– Cine va răspunde când copiii noștri nu vor mai avea ce mânca din pământul nostru?

Apelul meu este simplu și direct: România trebuie să respingă acest acord! Nu jumătăți de măsură, nu „perioade de tranziție” care doar amână inevitabilul. Un NU clar și răspicat.

Dacă nu o facem acum, riscăm să asistăm în câțiva ani la falimentul satului românesc și la pierderea unei părți din identitatea noastră.

Nu putem lăsa agricultura românească să fie sacrificată pe altarul intereselor străine.

dr. ing. Leonard Constantin Stafie