Drama părinților ai căror copii suferă de autism este invizibilă pentru guvernanți. Unii dintre ei nu-și permit să achite terapiile: „Este clar că nu sunt ajutați și sprijiniți suficient” – FOTO

Drama pe care o trăiesc părinții al căror copil este diagnosticat cu tulburare de autism este trecută cu vederea de cei care ar putea să schimbe această situație. Carmen Ghercă, președintele Asociației Naționale pentru Copii și Adulți cu Autism din România, descrie care sunt cele mai mari piedici pe care părinții trebuie să le depășească fără ajutorul nimănui.

Din disperare, părinții cer ajutor pe rețelele de socializare

Drama pe care o trăiesc părinții al căror copil este diagnosticat cu tulburare de autism este trecută cu vederea de cei ce ar putea să schimbe această situație

Vorbim, în primul rând, despre terapiile care sunt foarte scumpe și reprezintă singura șansă prin care copiii, tinerii și adulții ce suferă de tulburare de autism pot fi ajutați.

„Pentru părinții ai căror copii suferă de tulburare de autism, cu siguranță, este o provocare faptul că încă nu sunt asigurate serviciile de care copiii și tinerii care suferă de autism din România ar trebui să beneficieze, este clar că pentru părinți este destul de greu. Atunci când părinții află diagnosticul, este foarte greu, fiindcă părinții nu sunt consiliați sau ajutați ca să depășească momentul și mulți dintre aceștia nu acceptă diagnosticul copilului. Acest lucru este o piedică în a ajuta copilul să evolueze.

Apoi, când copilul crește, este foarte greu să-l integrăm în continuare în școli de masă pentru că personalul didactic nu este pregătit pentru a primi acești copii. Clasele au foarte mulți copii, pentru un învățător, pentru un educator este foarte greu să se ocupe și de un copil cu nevoi speciale. Să nu mai vorbim de faptul că terapiile sunt foarte scumpe, deși s-au făcut câțiva pași destul de importanți în progresul de decontare a acestora, încă mai este de lucru și sunt în continuare părinți care nu pot acoperi costurile terapiilor și nu pot beneficia de terapii gratuite”, subliniază Carmen Ghercă, președintele Asociației Naționale pentru Copii și Adulți cu Autism din România.

Din disperare, pentru ca cel mic să beneficieze de terapii, părinții apelează, prin intermediul rețelelor de socializare, la ajutorul oamenilor care au posibilitatea de a dona. Acest lucru este o acțiune ce nu rezolvă probleme și nu acoperă costurile terapiilor.

„Singura șansă pe care acești părinți o au este de a căuta aceste ONG-uri, organizații de părinți, care pot asigura un suport, un sfat, care-i pot îndruma spre drumul pe care ar trebui să-l urmeze cu copilul, având în vedere că există părinți care deja au trecut prin aceste probleme.

Cel mai important este ca părinții să  înțeleagă că trebuie să-și ajute copilul, să caute cea mai bună formă de terapie pentru copilul respectiv, astfel încât să poată fi ajutat. În autism, cea mai importantă este terapia, și nu tratamentul medicamentos. Acesta poate ajuta copilul să primească mai bine terapia, să fie mai pregătit, mai liniștit, mai concentrat în ceea ce face. Autismul este o tulburare care nu se poate vindeca, prin urmare, nu putem vorbi despre un tratament medicamentos, ci despre terapie”, spune Carmen Ghercă.

Părinții care au copii cu autism au nevoie, la rândul lor, de consiliere

Terapiile care sunt foarte scumpe reprezintă singura șansă pentru copiii ce suferă de autism

O altă problemă care este ignorată de cei care ar putea să facă o schimbare este că părinții ce au un copil care suferă de autism nu sunt ascultați. La rândul lor, au nevoie de consiliere, însă de cele mai multe ori nu au la cine să apeleze.

„Este indicat ca terapia să se înceapă cât mai devreme posibil, foarte mulți au nevoie de terapie și atunci când devin adulți, nu doar pe perioada copilăriei. Din punctul meu de vedere, este clar că părinții nu sunt ajutați și sprijiniți suficient, de obicei, toată lumea acordă o atenție deosebită copilului și terapiei, dar uităm că și părinții trebui să fie ajutați, pentru că ei trebuie să știe cum să lucreze cu copilul lor și acasă.

Din acest punct de vedere, părinții sunt foarte puțin pregătiți să accepte diagnosticul, să poată depăși momentul pentru că aflarea acestuia nu este unul tocmai ușor și mulți dintre părinți nu trec peste acest lucru. Să nu mai vorbim de faptul că există situații în care mama rămâne singură să-și crească copilul, majoritatea tăticilor părăsesc familiile. Noi, organizațiile care luptăm pentru drepturile acestor persoane, am solicitat de multe ori ca terapiile să fie gratuite, ca părinții să fie consiliați. O altă problemă este că acești copii cresc, părinții îmbătrânesc și, din păcate, vine momentul în care nu vor mai putea să aibă grijă de ei”, adaugă Carmen Ghercă în legătură cu drama prin care trec părinții ai căror copii suferă de autism.