Filmul «100 de lei», unul din secretele cel mai bine păzite ale cinematografiei româneşti – imagini în premieră -FOTO

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Studiourile Buftea au făcut publice imagini din timpul filmărilor la ”100 de lei“, păstrate în arhivă, deşi conducerea de partid a cerut, la acea vreme, distrugerea lor.

Filmul «100 de lei», unul din secretele cel mai bine păzite ale cinematografiei româneşti – imagini în premieră
Unul din secretele cel mai bine păzite ale cinematografiei româneşti de dinainte de 1990 este ”100 de lei“, un film psihologic românesc din 1973 regizat de Mircea Săucan după un scenariu de Horia Lovinescu. În distribuția filmului joacă actorii Ion Dichiseanu, Dan Nuţu, Ileana Popovici, Violeta Andrei.

Din cauză că nu se mai înţelege cu părinţii săi, tânărul Petre (Dan Nuţu) se mută la fratele său mai mare, Andrei (Ion Dichiseanu), care este un actor de succes.

Petre se împrieteneşte cu Dora (Ileana Popovici), o fată care-l admiră pe fratele său. Când Andrei începe să-i dea atenţie Dorei, Petre pleacă simţindu-se trădat, refuzând până şi o sută de lei pe care el i-o dăduse.

„A fost ars negativul din ordinul tovarășei Ceaușescu. La premiera nu mai exista negativul. Inginerii, muncitorii de la controlul tehnic plangeau.

Lui nea Tica Roates, directorul filmului i s-a facut rau, s-a dus la punctul medical de la Buftea, a facut infarct si a murit. A murit o data cu filmul si cu toata munca mea, 62 de ani avea.”, mărturisea regizorul Mircea Săucan

“Nu este nimic de neînţeles în acest film „îngropat de viu” (Călin Căliman), aşa cum nu era nimic „subversiv”, „prolix”, „elitist”, în Meandre.

A fost vorba, pur şi simplu, de o lipsă pregnantă de aderare la tipul de cinema – foarte modern, experimental, deloc popular – propus de regizor.

Pentru că miza nu e nici motivul furtului unei conserve de sardele dintr-o alimentară şi nici scopul alergării personajelor pe coclauri.

Suta de lei propune un cinematograf al jocurilor secunde, al pendulării între „aparenţe” şi „realitate”. Cine aşteaptă explicitări şi intrigi (aşa cum oferă, din plin, filmele „cu subiect” şi cu mulţi spectatori) va fi dezamăgit.

Cine este dornic să desluşească limbajul audio-vizual din acest poem cinematografic pe tema indiferenţei se va bucura”, arăta criticul Ecaterina Oproiu la premieră.

Filmul, in copie pozitivă, a fost pastrat de oamenii studioului si redat publicului dupa ’89. Din pacate singura copie pastrata din cele 3 existente este de o calitate foarte slaba (director’s cut) .

Filmul „100 de lei” cat si capodopera lui Saucan „Meandre” pot fi urmarite online pe canalul Youtube.