Gabriela Miron vorbește despre cum se simte alături de copii, iar în cuvintele ei regăsim sensibilitate, emoție și autenticitate. Experiențele din carieră nu au fost întotdeauna ușoare, însă fiecare moment a reprezentat o lecție profundă. Prima zi la grădiniță, primul contact cu sala plină de copii și emoțiile copleșitoare au rămas vii în memoria sa.
Totuși, experiența și sprijinul colegilor au ajutat-o să treacă peste frici și să descopere bucuria de a preda. Relația cu cei mici i-a oferit nu doar împlinire profesională, ci și răspunsuri la întrebări interioare. Astfel, viața sa a devenit o călătorie în care copiii au fost cei mai sinceri profesori, învățând-o să fie prezentă și să trăiască cu adevărat fiecare clipă.
Gabriela Miron vorbește despre cum se simte alături de copii
Gabriela Miron vorbește despre cum se simte alături de copii și recunoaște că această legătură i-a schimbat complet perspectiva asupra vieții. După emoțiile primei zile, frica s-a transformat într-o bucurie profundă:
„Chiar îmi amintesc și acum, am terminat liceul, am dat titularizarea și am prins un post ca suplinitoare la o grădiniță cu program prelungit. Erau foarte mulți copii, mi-aduc aminte că era o sală plină. Primul impact a fost să plâng, pentru că m-am simțit din nou mică. Am simțit că de tot ce fugeam când eram mică a trebuit să înfrunt acum. M-a ajutat o colegă care mi-a zis: ‘Trebuie să fii tu, trebuie să îi privești așa cum îi vezi tu cu sufletul și să te joci cu ei’. Și atunci mi-a dispărut frica.”
Între timp, Gabriela a descoperit frumusețea unică a fiecărui copil:
„Când am început să îi cunosc pe copii, le descopeream calitățile și ei îmi povesteau despre ei, despre tot, și atunci am scăpat de frică. Abia după ce scapi de fricile astea poți fi cu adevărat cadru didactic.”
Copiii i-au arătat ce înseamnă sinceritatea, simplitatea și trăirea în prezent:
„Copiii sunt în formare, dar paradoxul este că eu învăț de la ei. Să mă bucur de fiecare moment, să nu țin supărările, dacă simt să fac ceva, să fac cu adevărat. În fiecare zi învăț câte ceva de la copii, pentru că ei sunt cei mai sinceri.”
Lecțiile de viață care au transformat o profesoară
Povestea Gabrielei Miron nu este doar despre educație, ci și despre o călătorie personală profundă. Ea recunoaște că a existat un moment în viața sa în care diferența dintre așteptările societății și realitatea personală i-a provocat o mare confuzie:
„Mă aflam într-un moment în viața mea în care societatea îmi arăta că viața e roz, că totul e frumos, și ceea ce mă băga pe mine într-o mare confuzie a fost faptul că viața mea personală nu arăta deloc așa. Am avut niște momente în care m-am simțit ca și cum trăiam viața altcuiva. Ei, și atunci am ales să intru într-un fel de introspecție, m-am lăsat să simt toate emoțiile, durerea, dar am tot întrebat și de ce și cum, și îmi scriam foarte mult. Practic am devenit propriul meu coach. Am făcut lucrul acesta pentru că voiam să știu de ce nu sunt împlinită. Nu mă mai puteam bucura de nimic.”
Această perioadă a fost una dificilă, dar esențială pentru evoluția sa. Gabriela a realizat că împlinirea sa nu vine doar din exterior, ci mai ales din creșterea profesională și spirituală.
„De fapt era vorba despre faptul că aveam nevoie să mă extind din punct de vedere profesional.”
Astfel, relația cu copiii și dorința de a fi un model autentic au ajutat-o să își regăsească echilibrul.
Gabriela Miron vorbește despre cum se simte alături de copii cu sinceritate și blândețe.
Pentru mai multe detalii, urmăriți podcastul AICI!