Icoana Maica Domnului Mângâietoare. Cum a salvat o icoană o mănăstire de la distrugere

Icoana Maica Domnului Mângâietoare este o frescă a XIV-lea, care se afla inițial pe zidul exterior al bisericii mari a Mănăstirii Vatoped.

Conform mai multor surse, icoana Maicii Domnului Mângâietoare a săvârșit o minune deosebită la 21 ianuarie 1320, când icoana a salvat obștea și mănăstirea de la distrugere. Aceasta a fost mutată într-un paraclis dedicat Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, situat la stânga katholikonului mănăstirii.

Icoana Maica Domnului Mângâietoare

În tradiția Sfântului Munte Athos există o practică particulară: cheile porții mănăstirii sunt plasate la icoana Maicii Domnului, semn al grijii pe care Maica Domnului o are față de mănăstirile aghiorite și al autorității Sale spirituale asupra acestora. Poarta mănăstirilor se deschide la răsăritul soarelui și se închide la apus, când portarul înmânează cheile starețului, iar acesta le pune la icoana Maicii Domnului, în semn de ascultare și supunere față de voința divină.

La 21 ianuarie 1320, Starețul Ghenadie, conform tradiției, a mers să ia cheile mănăstirii de la icoana Maicii Domnului, iar atunci, spre uimirea sa, Maica Domnului i-a vorbit, avertizându-l că în acea zi nu trebuia să deschidă porțile mănăstirii, deoarece pirații erau pe cale să năvălească. În momentul în care Maica Domnului a rostit aceste cuvinte, Pruncul, pe care Îl ținea în brațe, a întins mâna, ducând-o la gura Maicii și spunându-i: „Nu, Maica Mea, nu-i înștiința pe călugări, căci li se cuvine această ispită, pentru că au căzut în nepurtare de grijă!” Cu toate acestea, Maica Domnului, cu toată îndrăzneala maternă, nu a ascultat, ci a coborât mânuța Pruncului și a repetat avertizarea de două ori pentru stareț.

Imediat, monahii au observat cum pirații încercuiau mănăstirea și așteptau deschiderea porților pentru a o prăda. Datorită intervenției divine a Maicii Domnului, mănăstirea a fost salvată din fața primejdiei. Aceste ultime mișcări ale feței Pruncului și ale Maicii Sale au rămas pentru totdeauna în icoană, ca mărturie a minunii săvârșite.

 Minunile făcute de aceasta

După acest act minunat, icoana a fost mutată într-un paraclis dedicat Maicii Domnului, aflat în partea stângă a bisericii centrale. Îmbrăcămintea de argint a icoanei a fost realizată la Mănăstirea Golia din Iași, cu ajutorul unor boieri locali. De atunci, călugării au păstrat cu evlavie candela aprinsă permanent în fața icoanei. În fiecare vineri, Sfânta Liturghie este oficiată în biserica Paramythíei, iar Paraclisul Maicii Domnului este cântat zilnic.

Părintele Efrem, starețul Mănăstirii Vatoped, povestea într-una dintre vizitele sale în România că mulți specialiști în pictura bizantină și arheologi au observat că expresia din icoană pare imposibil de redat de mâna omenească, fiindcă există o contradicție între Hristosul sever și dulceața expresiei Maicii Domnului. Această uimire este întărită și de mărturiile pelerinilor, care subliniază că chipul Maicii Domnului aduce o pace și o mângâiere desăvârșită pentru suflet.

La Mănăstirea Lupșa din județul Alba se află o copie în mărime naturală a acestei icoane, aducându-i un omagiu deosebit Maicii Domnului „Mângâietoarea”. Un moment semnificativ s-a întâmplat în primăvara anului 2013, când judokanul grec Ilías Iliádis, medaliat cu bronz la Olimpiada de la Londra, a vizitat Mănăstirea Vatoped. Aici, el s-a întâlnit cu starețul Efrem și a donat medalia de bronz obținută, care a fost așezată cu evlavie alături de celelalte odoare dedicate Maicii Domnului Paramythía.

Conform mai multor surse, icoana Maicii Domnului Mângâietoare a săvârșit o minune deosebită la 21 ianuarie 1320, când icoana a salvat obștea și mănăstirea de la distrugere. Aceasta a fost mutată într-un paraclis dedicat Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, situat la stânga katholikonului mănăstirii.