Ieșeanul doctorand în horticultură, care predă lecții de dans popular adulților și copiilor cu dizabilități. Emilian Păduraru a reușit de peste 12 ani să-și transforme pasiunea într-un job, iar după ce și-a dat doctoratul în horticultură, a decis că e timpul să-și înființeze propriul ansamblu folcloric.
Ieșeanul doctorand în horticultură, care predă lecții de dans popular
Dansul popular este o adevărată artă, mai ales pentru cei îndrăgostiți de tradiție. La fel se întâmplă și cu ieșeanul Emilian Păduraru, care a reușit să-și transforme pasiunea pentru dansul popular într-un job. A început atunci pe când era doar student, în primul său an de facultate. Deși a dorit să aibă o meserie de bază și a obținut rezultate academice remarcabile, Emilian a ales cu inima și a continuat să danseze. Inițial, a început la clubul studențesc de dans sportiv Elegance, de la Casa de Cultură a Studenților din Iași, atunci când nu se gândea că pasiunea îl va duce atât de departe.
„În primul an de facultate, în 1998, am început să dansez la clubul studențesc de dans sportiv Elegance, de la Casa de Cultură a Studenților. Am crezut că voi dansa doar cât iau bursă, însă nu a fost așa. După ce am absolvit, în 2003, am continuat să dansez. Mi-a plăcut atât de mult să lucrez cu oamenii, încât asta cred că m-a ținut pe linia de plutire. Șansa pentru a fi instructor de dans mi-a fost oferită de maestrul Corneliu Tătaru, unul dintre oamenii care m-au influențat în această industrie”, a declarat Emilian Păduraru, coregraf Ansamblul Folcloric „Hora Moldovei” Iași.
Deși ani la rând a lucrat drept cadru didactic, dar și preparator universitar la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iași, actuala Universitate de Științele Vieții, pasiunea pentru dans a învins. Astfel, din 2007 și până în prezent, a reușit să trăiască doar din dansul popular.
Cum a luat ființă Ansamblul Folcloric „Hora Moldovei” Iași
Din dorința de a se dezvolta și cu ajutorul maestrului Mihai Roșcăneanu, Emilian Păduraru și-a înființat propriul ansamblu de dansuri populare. Primii cursanți ai săi erau fie tineri din comuna Aroneanu, fie studenții de la Facultatea de Chimie din Iași, dar și de la Universitatea de Științele Vieții.
„Am primit dragostea pentru folclor de la maestrul coregraf Petre Șușu. O importanță în formarea mea ca dansator și coregraf o au și regretatul Dorin Ursache și Cătălin Hilițanu, mentor și coregraf al Ansamblului «Mugurelul» din cadrul Universității de Științele Vieții din Iași. Am pus pe picioare ansamblul, iar acum am ajuns să fim o adevărată familie. Mergem la evenimente atât naționale, cât și internaționale. Noutatea este că de câțiva ani lucrez și cu persoanele cu deficiențe de auz și de vedere. Am descoperit că dansul chiar poate fi terapie pentru ei”, a mai declarat Emilian Păduraru.
Dansul popular a devenit terapie și pentru persoanele cu dizabilități. Câțiva ieșeni reușesc să danseze pe muzica populară, deși nu aud. Cum? Prin intermediul ritmului și al bătăilor. La fel se întâmplă și în cazul copiilor cu deficiențe de auz și de vedere din cadrul Liceului Tehnologic Special „Vasile Pavelcu” Iași.
„Directorul liceului, Coca Vasiliu, mi-a oferit oportunitatea de a lucra cu copiii speciali de aici. Chiar am observat că este terapie pentru ei. Sunt atenți și fascinați de dans. Acum, îmi doresc să putem preda dansul în școlile ieșene pentru că este o sursă educațională de istorie, tradiție și chiar de memorie. Îi ajutăm pe copii să se dezvolte și să-și bucure sufletul prin intermediul dansului”, a mai subliniat Emilian Păduraru.
Emilian Păduraru este doctorand în horticultură și predă cursuri de dansuri populare ieșenilor de toate vârstele, dar și adulților și copiilor cu dizabilități. De peste 12 ani, acesta reușește să trăiască doar din dans, transformând pasiunea într-un job.
Urmeaza sa predea pictura, orbilor. Si arta elocventei, mutilor. Hai ca-i bine.
Te invit sa vezi cata munca se depune cu un copil cu dizabilități și sa vezi rezultatele obținute.
Vorbești în necunostinta de cauza.
Da, copiii surzi dansează chiar dacă depun un efort de zece ori mai mare decat un copil normal.
Bucura-te și mulțumește lui Dumnezeu ca ești sănătos dar mai ales copiii tai, dacă ii ai.
Intrebarea nu este cata munca, ci de ce. Care e rezultatul? Satisfactia educatorului? Daca e asa, nu este doar ridicol ci si cinic.
De ce?! Sunt uimita de aceasta nedumerire. Dar oare acești copii, familia lor nu au suflet?! Oare ei nu se bucura când vad ca pot realiza ceva la fel ca ceilalți copii?!
Dumneata dacă ai avea un astfel de copil ce faci cu el, îl abandonezi sau ești alături de el și ii sprijini fiecare nevoie?
Acum sunt sigura ca ești fie un narcisist neadaptat al societății, fie nu ai copii sau dacă ii ai sunt perfecți încercând sa atingă nevoile emoționale ale părinților.
ASA ESTE. ESTE O MUNCA ENORMA! MULTI OAMENI, EDUCATORI SI FAMILIA! PE PRINCIPIUL ITI TREBUIE UN SAT SA CRESTI UN COPIL