Imparatul roman Licinius

Flavius Galerius Valerius Licinianus Licinius (n. ca. 250, Romuliana, azi Zaječar, Serbia – d. 325, Thessalonica) a fost imparat roman din 308 pana in 324.

Licinius s-a nascut in Moesia Superior, intr-o familie de tarani originari din Dacia. A imbratisat cariera militara si a ajuns sa fie un favorit al lui Galerius. Licinius a fost proclamat augustus al Occidentului la conferinta de la Carnuntum (in Pannonia, la 40 km est de Vindobona) din noiembrie 308. Dupa moartea lui Galerius (311), Licinius ocupa provinciile danubiano-balcanice pana la Hellespont. In 312 se apropie de Constantin cel Mare, alianta intarita prin casatoria lui cu Flavia Iulia Constantia, sora acestuia, in martie 313, la Mediolanum.

Vezi si Impostorii istoriei – Pseudo Nero 

In urma intrevederii de la Mediolanum (februarie-martie 313) a celor doi imparati, se promulga edictul prin care crestinismul este recunoscut ca religie egala in drepturi cu celelalte culte din imperiu. Victorios in razboiul cu Maximinus Daia (313), Licinius ocupa toate provinciile orientale detinute de acesta, devenind stapan al intregului Orient. Noul conflict cu Constantin cel Mare, soldat in 316 cu un prim razboi civil intre cei doi imparati, va fi temporat atenuat in urma pacii de compromis incheiate. Sprijinit de cercurile pagane din Orient, initiaza o politica anticrestina.

Vezi si Imparatul roman Trebonianus Gallus 

Infrant in doua mari batalii, la Adrianopol (iulie) si Chrysopolis in Asia Mica (septembrie), cu flota distrusa de Crispus, fiul lui Constantin, Licinius este facut prizonier si executat in anul urmator la Tesalonic.