În România, haosul nu mai poate fi evitat. Urmează anarhia?

De câte ori în istorie aranjamentele de tip dictatorial nu se mai susțin, stârnesc opoziția tăcută, dar fermă, a populației și devin ineficiente, societatea alunecă din ordine în dezordine. Dezordinea generează haos. Iar haosul se poate transforma în anarhie. Doamne ferește!

În întreaga presă, pe toate rețelele sociale este difuzată în detaliu ultima constatare scrisă, și nu verbală, materializată într-un document oficial al autorităților din Statele Unite. Se referă din nou și insistent la circumstanțele loviturii de stat din România din 6 decembrie 2024, pe care le pune în cea mai mare măsură pe seama influenței unei Uniuni Europene bolnave. Nu reiau toate informațiile prezentate în acest document în analiza pe care mi-o propun. Mă voi rezuma doar la a trage câteva concluzii, vizând, pe de-o parte, relația româno-americană, un parteneriat pus, din păcate, în coșciug, relațiile României cu UE și, în final, haosul care se instalează în România în condițiile în care scârțâie din toate încheieturile alianța de mână forte a celor patru partide și jumătate.

Acest ultim scandal, care vizează în mod direct dictatura de catifea de la București, instalată după anularea votului legitim al cetățenilor, pecetluiește, cel puțin pentru o perioadă de timp, relațiile înghețate de Washington cu statul român, și asta se întâmplă chiar ca postfață a vizitei la Washington a jalnicei șefe a diplomației de la București, doamna Oana Țoiu. Care s-a deplasat acolo într-o tentativă disperată de a cumpăra, în cel de-al doisprezecelea ceas, oferind americanilor resursele noastre de metale rare. Nu va funcționa. Administrația Trump este mercantilă, fără doar și poate, dar lăcomia șefului Casei Albe se oprește, după cum s-a putut observa, de fiecare dată la „porțile infernului”, atunci când este vorba nu doar despre un stat eșuat, ci despre un stat care s-a întors împotriva propriilor cetățeni, ignorând cele mai elementare reguli democratice. Va dura mult și bine și vor fi necesare schimbări în bine de durată în România până când parteneriatul româno-american, fie el și neconsolidat sau neextins, va funcționa din nou.

În ceea ce privește Uniunea Europeană, așa cum, pe bună dreptate, reiese și din documentul elaborat în Statele Unite, Bruxelles-ul și-a făcut mendrele într-un mod asemănător în mai multe state, cazul României fiind, totuși, cel mai flagrant, iar după ce a încheiat cu succes aceste operațiuni de gâtuire a democrației și libertăților cetățenești a abandonat cu grație România, introducând-o într-un circuit european de viteză redusă. Sufrageria UE devenise neîncăpătoare, astfel încât România și alte state s-au trezit împinse la bucătărie, pe post de slujitori ai celor cinci oaspeți aleși, nucleul dur european, care va beneficia de „prima viteză”.

Butoiul de pulbere în care, în acest moment, s-a transformat România, sub extraordinara presiune a dictaturii de catifea exercitată cu o fermitate nemaiîntâlnită decât înainte de 1989, în situația în care nu se inventează peste noapte supapele de salvare, va exploda, iar aparenta ordine va fi înlocuită de o reală dezordine, de instabilitate și, Doamne ferește, de o anarhie, de un război violent româno-român, care, de fapt, va fi un război al populației cu autoritățile. Din păcate, istoria ne-a învățat că, deseori, anarhia este, prin consecințele ei, chiar mai rea decât dictatura.