În Sala Uzina cu Teatru a Naționalului ieșean se joacă astăzi, 17 ianuarie 2026, de la ora 19:30, spectacolul „Spune ceva, frate!”, o producție semnată de Ion Sapdaru. Piesa are ca surse de inspirație parabola fiului risipitor din Evanghelia după Luca, dar și o poveste reală din viața autorului.
Spectacolul „Spune ceva, frate!”, de Ion Sapdaru, se joacă la Teatrul Național din Iași
În această seară, 17 ianuarie 2026, scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași găzduiește spectacolul „Spune ceva, frate!”, o producție semnată de Ion Sapdaru, care își asumă atât rolul de autor, cât și de regizor. Montarea, jucată în Sala Uzina cu Teatru, propune publicului o întâlnire intensă cu o dramă profund umană, despre timp pierdut, întoarceri târzii și fragilitatea existenței.
Inspirată liber din parabola fiului risipitor din Evanghelia după Luca, piesa mută povestea biblică într-un context contemporan, recognoscibil, în care doi frați rătăcitori se întorc la casa părintească.
Unul a plecat în Italia „să-și înmulțească talanții”, celălalt a ales drumul scenei, devenind actor. Viețile lor, diferite din multe puncte de vedere, sunt unite prin aceeași acumulare de regrete, eșecuri, amintiri și confesiuni amânate.
Totuși, reîntoarcerea nu este una triumfală, ci dureroasă și lucidă. Cei doi frați își rememorează copilăria, adolescența, întâmplări amuzante, dar și episoade marcate de vinovăție, încercând să repare relația afectivă dintre ei înșiși.
Deasupra tuturor planează figura Mamei, evocată ca un duh protector al casei părăsite, simbol al unei iubiri necondiționate. Momentul de maximă tensiune emoțională este atins atunci când unul dintre personaje rostește o confesiune care devine ideea principală a întregului spectacol: sentimentul că timpul nu mai permite „reparații”, că anumite lucruri nu mai au rost.
Această disperare tăcută transformă spectacolul într-o „dramă a întârzierilor în viață”, după cum însuși autorul și regizorul Ion Sapdaru afirmă.
Din distribuția piesei „Spune ceva, frate!”, scrisă și regizată de Ion Sapdaru, fac parte Dumitru Năstrușnicu, Doru Aftanasiu și Anne Marie Chertic.
Textul spectacolului a fost inspirat dintr-o poveste reală
Ion Sapdaru, autorul și regizorul piesei, mărturisește că textul are la bază un caz real, cu o încărcătură emoțională extrem de puternică.
„Ideea piesei este inspirată dintr-un caz real. Povestea, cu mici excepții, este cronica unui prieten al meu, care a avut un AVC teribil și care a ieșit din asta foarte greu, cu multe sacrificii, atât din partea lui, cât și din partea celor apropiați”, a declarat regizorul Ion Sapdaru reporterilor BZI.
De asemenea, regizorul explică faptul că spectacolul s-a construit nu doar din această experiență personală, ci și din observații acumulate de-a lungul anilor.
„Evident că și-au găsit locul multe observații, întâmplări, oameni pe care i-am văzut, i-am întâlnit pe parcursul acestor ani”, a adăugat acesta.
Întrebat despre cea mai mare provocare cu care s-a confruntat din această dublă ipostază, Ion Sapdaru a recunoscut că prezența la repetiții a persoanei după care s-a inspirat în conturarea personajului principal a fost cea mai dificilă parte a proiectului.
„Cea mai mare provocare a fost însuși personajul, al cărui prototip e în viață și venea la repetiții. Ne-a ajutat nu doar prin prezența sa, ci și prin faptul că slujea drept model pentru actorul care îl interpreta. A trebuit să avem un comportament controlat, dat fiind situația delicată”, a povestit regizorul.
Pe lângă povestea individuală, „Spune ceva, frate!” devine un spectacol despre compasiune, despre vulnerabilitatea ființei umane și despre nevoia de a vedea fragilitatea celor din jur.
„Spectacolul își propune să realizeze cât de fragilă este existența noastră pe Pământ și cât de importantă este compasiunea, chiar și în cele mai uitate locuri de Dumnezeu”, subliniază Ion Sapdaru.
Cu o durată de aproximativ o oră și jumătate, spectacolul „Spune ceva, frate!”, regizat de Ion Sapdaru, se adresează publicului larg și propune o experiență teatrală intensă, în care emoția, memoria și întrebările despre sensul vieții se întâlnesc într-o confesiune scenică tulburătoare.