LIVE VIDEO – În Studioul BZI LIVE, o nouă ediție-pledoarie pentru Poezie, Reverie, Scriitură şi Cultură alături de hâtrul poet şi scriitor Emilian Marcu, membru al Uniunii Scriitorilor din România – FOTO

Marţi, 17 august 2021, începând cu ora 15.00 în Studioul BZI LIVE este programată o editie-pledoarie pentru Poezie, Reverie, Scriitura şi Cultura alături de hâtrul poet şi scriitor Emilian Marcu, membru al Uniunii Scriitorilor din România (USR) – filiala Bacău. Cu o publicistică numeroasă şi de calitate, un „îmblânzitor” al versului şi cuvântului, Emilian Marcu a activat de decenii la Casa de Cultură a Studenţilor (CCS) Iaşi. În dialogul cu acesta vor fi rememorate şi mărturisite o serie de momente savuroase şi interesante din activitatea sa, de impact pentru actuala generaţie. Despre viaţa culturală, înainte şi după 1989, personaje din boema culturală a urbei, creaţiile sale literare şi lirice sau ulimele sale creaţii şi distincţii vor fi alte repere ale emisiunii ce-l are în prim-plan pe scriitorul şi poetul Emilan Marcu.

Emilian Marcu – repere biografice

Emilian Marcu se naşte la 28 septembrie 1950, comună Heleşteni, judeţul Iaşi. Absolvent al Institutului de Biblioteconomie din Bucureşti (1973). Din 1973, bibliotecar şi redactor la Casa de Cultură Studenţească din Iaşi. Între 1979 şi 1982 a fost secretar general de redacţie la Opinia Studenţească. Debutează în revistă şcolară „Mioriţa” din Târgu Frumos (1967). În presă literară debutează în 1974, concomitent în „Familia” (prezentat de St. Aug. Doinaş) şi în „Amfiteatru” (prezentat de Constanta Buzea). Debut editorial în caseta „Zece poeţi tineri”, cu placheta „Nunta în sâmbure” (1975). A mai publicat volum de versuri „Amiaza câmpiei” (1977), „Neliniştea singurătăţii” (1982), „Sigiliul toamnei” (1987). Premiul „Nicolae Labis” (1975); Premiul Editurii Junimea (1975); Premiul Scânteii tineretului (1976) şi Premiul CC. al U.T.C. (1980; 1985).

„Emilian Marcu este un poet tradiţionalist în posteritatea imediată a lui Ioan Alexandru. Solemnitatea mitică a unor cuvinte – semne, aproape locuri comune într-un vocabular agrest , este întreruptă doar de o respiraţie inegală, şovăitoare, într-o perspectivă frusta, de pictură naivă căreia-i lipseşte însă inocenta; o atmosferă duios-grava, încărcată de nostalgii aspre şi laude închinate rezistenţei trudnice, semeţ supuse la rosturi eterne. Metafore cu precădere solare, evoca ţăranii şi strămoşii într-un sat de o puritate axiomatică, asumată livresc. Dup` 1990, acesta este în prim-planul mediului cultural, poetic şi al literaturii din oraşul Iaşi dar şi din România, inspiraţia şi talentul fiindu-i recunoscute cu numeroase distincţii şi premii valoroase.