Lipsa unui contract de muncă în ultimul an nu înseamnă automat pierderea dreptului la indemnizația pentru creșterea copilului. Regula esențială privește acumularea a cel puțin 12 luni eligibile în cei doi ani anteriori nașterii, fie prin venituri recunoscute de lege, fie prin perioade asimilate. Totuși, simplul fapt că o persoană a stat acasă, fără venituri și fără o situație legală asimilată, nu îi conferă dreptul la această prestație.
Condițiile sunt stabilite prin Ordonanța de urgență nr. 111/2010. Intervalul analizat este mai larg decât ultimul an: autoritățile verifică situația solicitantului în cele 24 de luni anterioare nașterii copilului. Astfel, cineva care a avut o pauză profesională poate îndeplini cerința dacă a acumulat lunile necesare în partea rămasă a acestui interval.
Lunile eligibile nu trebuie să provină exclusiv dintr-un contract individual de muncă. Ele pot rezulta din venituri eligibile, din perioade asimilate sau din combinarea acestor situații, cu respectarea condițiilor legale. Verificarea se face pe baza documentelor, nu doar pornind de la statutul profesional pe care părintele îl are la momentul depunerii cererii.
Ce venituri sunt acceptate fără contract de muncă
Pe lângă salarii și veniturile asimilate acestora, în calcul pot intra veniturile din activități independente, inclusiv cele obținute de o persoană fizică autorizată. Sunt relevante și drepturile de proprietate intelectuală, precum drepturile de autor, dacă încadrarea fiscală și celelalte condiții prevăzute de lege sunt îndeplinite.
Alte categorii eligibile sunt veniturile din activități agricole, silvicultură și piscicultură, în condițiile legislației fiscale. Dacă părintele a avut simultan mai multe surse eligibile, acestea pot fi cumulate potrivit regulilor aplicabile. Pentru stabilirea indemnizației sunt utilizate veniturile nete determinate fiscal, nu, pur și simplu, totalul sumelor brute încasate.
Printre situațiile recunoscute se află șomajul indemnizat sau înregistrarea la agenția pentru ocuparea forței de muncă în vederea acordării indemnizației, concediile medicale și perioadele cu indemnizații de asigurări sociale de sănătate. Pot conta și concediul pentru creșterea unui alt copil, pensia de invaliditate ori concediul de acomodare în cazul adopției.
În condițiile prevăzute de lege, sunt acceptate și cursurile de zi la liceu sau facultate, anumite intervale dintre absolvire și continuarea studiilor, precum și perioada de 60 de zile de după absolvire. Aceste exemple nu transformă orice pauză de activitate într-o lună eligibilă: fiecare situație trebuie dovedită și încadrată în prevederile aplicabile.
Cât se stabilește și cât se încasează efectiv
Indemnizația reprezintă 85% din media veniturilor nete aferente celor 12 luni eligibile. Pentru 2026, cuantumul minim înainte de reținerea contribuției de sănătate este de 1.651 de lei lunar, iar plafonul maxim este de 8.500 de lei. Aceste valori sunt prezentate ca sume brute ale indemnizației, deși baza de calcul este alcătuită din venituri nete.
Din august 2025 se reține contribuția de asigurări sociale de sănătate, CASS, în cotă de 10%. Aplicarea procentului la minimul de 1.651 de lei conduce matematic la 1.485,90 lei, adică aproximativ 1.486 de lei încasați. La plafonul maxim, suma rămasă după contribuție este de 7.650 de lei pe lună.
De exemplu, pentru o medie eligibilă a veniturilor nete de 4.000 de lei, calculul de 85% conduce la o indemnizație de 3.400 de lei înainte de CASS. După reținerea de 10%, rezultă 3.060 de lei. Exemplul este orientativ; stabilirea dreptului individual depinde de veniturile și perioadele dovedite în dosar.
Cererea se depune la primăria de domiciliu sau de reședință, iar dosarul ajunge la agenția teritorială pentru plăți și inspecție socială, care verifică îndeplinirea condițiilor. Pot fi necesare actele de identitate, certificatul de naștere al copilului, dovezile veniturilor ori perioadelor asimilate și extrasul de cont pentru plata bancară.
Pentru persoanele fără drept la concediu de maternitate, depunerea în cel mult 60 de zile lucrătoare de la naștere permite acordarea indemnizației de la data nașterii. În celelalte cazuri, termenul legal de 60 de zile lucrătoare se raportează la încetarea concediului de maternitate. Depășirea termenului conduce, de regulă, la acordarea dreptului de la depunerea cererii. Indemnizația se acordă, în general, până la doi ani, respectiv trei ani pentru copilul cu dizabilitate.