Întâi problemele de acasă, apoi marile proiecte. Ce ignoră politicienii când vorbesc despre unire

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Adoptarea tacită în Camera Deputaților a unei inițiative privind unirea României cu Republica Moldova a stârnit numeroase reacții, însă dincolo de simbolismul politic al proiectului există o realitate juridică și constituțională care nu poate fi ignorată.

O eventuală unire nu poate fi decisă prin simpla expirare a unui termen parlamentar și nici printr-o declarație politică. Un astfel de proces ar presupune modificări constituționale majore, consultări la nivel internațional și, cel mai probabil, referendumuri organizate de ambele state. Vorbim despre o decizie istorică, nu despre o inițiativă care poate fi tratată ca o formalitate birocratică.

Mai mult, rămâne întrebarea esențială: își doresc cu adevărat românii unirea? Dincolo de declarațiile unor politicieni, nu există în prezent un consens clar în societate pe această temă. La fel de important este și ce cred cetățenii Republicii Moldova, pentru că o astfel de decizie nu poate fi impusă de la București.

Unirea cu Moldova nu se face prin artificii parlamentare

În contextul economic actual, mulți români sunt preocupați de cu totul alte probleme: inflația, nivelul de trai, sistemul de sănătate, educația sau deficitul bugetar. Pentru o parte importantă a populației, prioritatea ar trebui să fie rezolvarea dificultăților interne înainte de asumarea unor noi obligații financiare și administrative.

De ani de zile, România oferă sprijin consistent Republicii Moldova și susține Ucraina în contextul războiului. Însă, resursele statului român ar trebui orientate în primul rând către nevoile cetățenilor din țară, într-o perioadă în care multe comunități se confruntă cu probleme economice și sociale serioase.

În aceste condiții, proiectul adoptat tacit pare mai degrabă un gest politic cu valoare simbolică decât un plan realist. O decizie de asemenea amploare nu poate fi luată fără o dezbatere serioasă, fără consultarea cetățenilor și fără clarificarea consecințelor economice, politice și sociale pe care le-ar avea pentru ambele state.

Până atunci, poate că cea mai înțeleaptă abordare este ca Bucureștiul și Chișinăul să continue cooperarea și parteneriatul strategic, lăsând cetățenilor dreptul de a decide dacă își doresc sau nu un viitor comun.