Iranul a luat pauză. Dar Israelul?

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Cronologic, armata israeliană este cea care a lovit, la Damasc, un obiectiv diplomatic aparținând statului iranian. Atac soldat cu peste 10 victime. Tel Avivul pretinde, când în sfârșit își asumă acest atac, că era vorba doar de o anexă a Consulatului. Se știa de zile în șir că urmează o ripostă a Teheranului. Și riposta a venit. Aproape 300 de drone au survolat alte state pentru a ataca Israelul. Faimosul sistem de apărare israelian a funcționat, și doar două trei drone nu au fost doborâte. Acum, în logica dementă a acestei confruntări, urmează reacția Israelului, astfel cum a fost ea decisă ieri în Cabinetul de război. Ce urmează?

Este cât se poate de firesc ca Israelul, un stat mult mai mic ca suprafață decât Iranul, și cu o populație de asemenea mult mai mică, ocupând o poziție geografică vulnerabilă, aflat într-un neîntrerupt conflict cu comunitățile de palestinieni, să fie extrem de sensibil la amenințările și provocările care vin din partea Teheranului. Cu atât mai mult cu cât Iranul are singura Constituție din lume în care se prevede în mod expres că obiectivul statului este distrugerea Israelului. Această tensiune acumulată în decursul timpului a fost în mod continuu upgradată de multitudinea operațiuni secrete puse la cale de Iran împotriva Israelului și desfășurate prin procură, cu complicitatea a fel și fel de intermediari. Teama Israelului atinge paroxismul de câte ori se pune problema înarmării nucleare a Teheranului. Din acest motiv, serviciile secrete ale Israelului au inițiat de-a lungul timpului mai multe operațiuni încununate cu succes, vizând distrugerea unor capacități nucleare, asasinarea unor oameni de știință angajați în programul nuclear al Iranului, scufundarea unor vase inclusiv aparținând Franței care transportau spre Iran aparatură necesară fabricării rachetelor cu încărcătură nucleară și asasinarea unor membri din elita militară a Gardienilor publici. Cât timp a funcționat, cel puțin teoretic, embargoul impus Iranului de către comunitatea occidentală, prin înființarea unor societăți intermediare în Turcia sau în alte state, cea mai mare parte a restricțiilor au putut fi evitate, iar industria iraniană, în special cea de război, s-a putut dezvolta în ritm accelerat, transformând statul iranian într-un jucător regional din ce în ce mai relevant.

Războiul din Ucraina declanșat de Federația Rusă a constituit o oportunitate pentru Teheran. Și nu mă refer aici la exportul de armament, în special drone, în beneficiul Moscovei, ci mai ales la procesul de extindere BRICS – consecința fiind că, practic, Iranul poate exporta ce vrea și cât vrea fără ca practic să i se mai poată pune restricții.

În acest context se desfășoară ultimele mișcări strategice în zona Orientului, cum ar fi de pildă finanțarea de către Iran a puternicei organizații de rebeli houthi din Yemen, situație care blochează sau încetinește transporturile occidentale pe mare și, în paranteză fie spus, printr-un efect pervers poate transforma Portul Constanța într-una din cele mai puternica capacități de acest fel din lume.

Au fost zile întregi de tensiune în care autoritățile de la Washington și Tel Aviv/ Ierusalim anunțau în mod insistent că, după distrugerea Consulatului iranian din Damasc, urmează o operațiune militară de pedeapsă a Teheranului. Nu se știa, și deci nu s-a precizat, unde și când urma să se întâmple. Misterul a fost dezlegat. Ieri, când autoritățile de la Teheran au informat opinia publică internațională că, în prealabil, zile în șir, în contactele pe care le-au avut, au comunicat autorităților statale arabe că urmează să atace obiective militare ale Israelului. Nu se știa însă care vor fi aceste obiective. Astfel încât Israelul s-a pregătit pentru un atac masiv activându-și scutul de apărare. Și, într-adevăr, nu au fost vizate obiective civile. Principalele ținte au fost aeroporturile, în special cele militare, și facilitățile nucleare. Israelul s-a apărat, dar prețul a fost uriaș. Dronele care au survolat state arabe, produse pe scară largă în Iran, au costuri insignifiante în comparație cu cele 1,3 miliarde de dolari cât au costat rachetele anti-drone.

Guvernul israelian condus de Netanyahu a avertizat înainte de atacul iranian că nu va lăsa nepedepsită o asemenea operațiune. Și, în ciuda avertismentelor lansate din întreaga lume, și în primul rând de la Washington, e clar ca lumina zilei că se pregătește o ripostă de către Cabinetul de război. Cum s-ar putea concretiza o asemenea ripostă? Probabil într-un singur fel. În lovirea pe scară largă cu rachete a unor obiective militare din Iran și, de asemenea, în atacarea unor forțe navale. În niciun caz nu vom asista, cel puțin în această fază la un război terestru. Și nici nu îmi pot imagina că riposta va întârzia prea mult. Pentru ca situația să se poată detensiona, una dintre cele două părți va trebui să renunțe la escaladarea ostilităților.