Își mai amintește cineva de acest restaurant din Iași? Era celebru, pentru că aici se adunau toți universitarii. Iată în ce s-a transformat acum totul

Puțini își mai amintesc astăzi că, înainte să fie transformat, actualul Muzeu „Mihai Eminescu” din Copou găzduia un celebru restaurant din Iași, locul unde se aduna lumea universitară, dar și oameni din toate colțurile orașului. Atmosfera boemă a anilor ’50 a lăsat locul unui adevărat templu cultural, dedicat celui mai mare poet al României

Construit în anul 1989, chiar în locul unde funcționase cândva un restaurant devenit faimos în anii ’50, Muzeul „Mihai Eminescu” din Parcul Copou este astăzi unul dintre cele mai vizitate obiective culturale ale Iașului. Clădirea gândită de arhitectul Virgiliu Onofrei ascunde o istorie tumultoasă, dar și o colecție impresionantă de opere, fotografii și obiecte de artă legate de cel mai mare poet al României.

De la un celebru restaurant din Iași la templul dedicat lui Mihai Eminescu

Parcul Copou, primul parc de promenadă al Iașului, amenajat încă din secolul al XIX-lea la inițiativa lui Gheorghe Asachi, a fost mereu un loc al istoriei și culturii. În zona centrală a parcului, la doar câțiva pași de Teiul lui Eminescu, s-a ridicat actualul Muzeu „Mihai Eminescu”, dar povestea acestui loc începe mult mai devreme.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, aici exista o clădire ce a avut diverse destinații: pavilion de vânătoare, apoi local de alimentație publică. În anii ’50, locul a devenit celebru sub numele de restaurantul „Rarăul”, un spațiu foarte frecventat de universitari, dar și de lume pestriță. Cu timpul, atmosfera boemă s-a transformat, iar localul a început să fie privit cu reticență de autorități. În 1986, în urma unui incident și a degradării imaginii restaurantului, acesta a fost închis definitiv.

„Înainte de muzeu, acolo a existat un restaurant care s-a numit «Rarăul». S-a deschis în anii ’49-’50 și era un spațiu normal de alimentație publică, într-un parc de relaxare. La început era un restaurant bine plasat, frecventat de universitari, dar cu timpul a devenit un loc pestriț, care nu mai avea nivelul unui local de lux. Prin 1986 a fost închis și, atunci, s-a ivit ideea unui muzeu”, a declarat Liviu Apetroaie, poet și muzeograf.

În același an, colecționarul ieșean Dumitru Grumăzescu, pasionat de Eminescu, a deschis o expoziție temporară dedicată poetului, chiar în vechiul restaurant. Aceasta avea să fie scânteia ce a dus la ideea de a ridica un muzeu în cinstea lui Mihai Eminescu. Se apropia anul 1989, momentul în care se împlinea centenarul morții poetului, iar Iașul, orașul în care acesta trăise câțiva dintre cei mai luminoși ani ai săi, simțea că are o datorie morală față de memoria sa.

Cum s-a născut „casa” lui Eminescu la Iași

Deși Mihai Eminescu a locuit la Iași în mai multe perioade, la Vasile Pogor, la Trei Ierarhi sau la bojdeuca lui Ion Creangă, el nu a avut niciodată o casă proprie. Tocmai de aceea, ideea construirii unui muzeu a fost privită ca o formă de „restituire simbolică” a unei locuințe a poetului.

„Se apropia centenarul morții lui Eminescu și cei de la cultură au zis că poetul nu are o casă a lui. La Ipotești este casa familiei, dar Eminescu a stat acolo puțini ani. Cumva, Iașul simțea că îi datorează ceva lui Eminescu, pentru că aici, între 1874 și 1877, a trăit perioada cea mai luminoasă din viața lui. Aici a fost primit la Junimea, aici și-a legat prietenii cu Creangă. Și s-a decis ca, în locul restaurantului, să se facă un muzeu dedicat lui”, a povestit Liviu Apetroaie.

Astfel, Primăria Municipiului Iași, cu sprijinul Comitetului de Cultură Județean și al Muzeului Literaturii Române, a decis ridicarea clădirii actuale. Proiectul i-a fost încredințat arhitectului Virgiliu Onofrei, unul dintre cei mai apreciați arhitecți ai Iașului. În doar câteva luni, clădirea a fost finalizată pe amprenta vechiului restaurant, dar într-o formă nouă, ce îmbina geometria sobră cu simbolismul abstract.

„Frontonul clădirii a fost păstrat cu cele două turnuri, dar arhitectul Virgiliu Onofrei a remodelat spațiul. El a vrut să creeze un Eminescu al gândirii abstracte, un Eminescu valabil tuturor timpurilor. Când intri, ai impresia că pășești într-un templu cu pereți albi, reci, care sugerează lumea gândirii reci, abstracte”, mai povestește Liviu Apetroaie.

Tot el descrie simbolistica ascunsă în arhitectură.

„Cele două turnuri le-am botezat «prietenia» și «iubirea», pentru că pe Eminescu l-au legat în viață prietenia cu Creangă și iubirea pentru Veronica Micle. În interior există și un horoscop sculptat, plasat sub cupolă, care trimite la univers, la stele. Criticii spuneau că Eminescu trăia mereu între teluric și ceresc, și asta a vrut să sugereze și arhitectura”, adaugă Liviu Apetroaie.

Muzeul „Mihai Eminescu” a fost inaugurat la 13 august 1989, în cadrul manifestărilor dedicate centenarului morții poetului. În fața clădirii, sculptorul Dan Ciubotaru a realizat compoziția statuară „Eminescu”, care îi întâmpină și astăzi pe vizitatori.

În edițiile anterioare, reporterii BZI au vorbit și despre cum arăta Grădina Botanică din Iași în anii ’60 și ce plante au supraviețuit până acum.

Ce poate fi admirat în muzeu

De-a lungul anilor, colecțiile muzeului s-au îmbogățit considerabil. Printre cele mai importante exponate se numără: fotocopii după manuscrisele lui Eminescu, păstrate la Academia Română, din 1902; ediții princeps și ediții critice ale operei eminesciene; fotografii originale cu Mihai Eminescu, Veronica Micle, Ion Creangă și alți contemporani; scrisori semnate de Eugen Lovinescu, Mite Kremnitz, sau Iosif Vulcan; o vastă colecție de artă plastică – lucrări de Richard Hette, Dan Hatmanu, Octav Băncilă, Sabin Bălașa, Liviu Suhar, Dan Covătaru și mulți alții, și obiecte de mobilier, un pian și piese de artă decorativă, care reconstituie atmosfera secolului al XIX-lea.

Un punct de atracție îl constituie și expoziția permanentă dedicată poetului Mihai Ursachi, inaugurată în 2004. Acest colț special păstrează memoria unuia dintre marii poeți români ai secolului XX, apropiat de spiritul eminescian.

De asemenea, patrimoniul muzeului s-a îmbogățit semnificativ după Revoluție și mai ales după anul 2018, când, în urma trecerii în neființă a colecționarului Dumitru Grumăzescu, instituția a primit o parte din vasta sa colecție eminesciană: sute de medalii, cărți rare și obiecte unice.

„După moartea lui Grumăzescu în 2018, muzeul a primit o parte din colecția sa eminesciană: sute de medalii, cărți rare, obiecte unice. Astfel, patrimoniul s-a îmbogățit și mai mult. Eminescologia continuă să se dezvolte, de la primele ediții din 1902 și până astăzi”, spune Liviu Apetroaie.

Astăzi, muzeul este structurat pe trei săli: Sala Destinului, Sala Artei și Sala Prieteniei, fiecare dedicată unei laturi esențiale a vieții și creației poetului. Arhitectura impunătoare, cu cele două turnuri botezate „prietenia” și „iubirea”, completează simbolistica profundă a clădirii.

Atmosfera muzeului este una de solemnitate, iar interiorul rece, alb, cu elemente geometrice, a fost conceput special pentru a sugera „lumea gândirii reci” a lui Eminescu, cum o numea arhitectul. Cupola interioară, cu semne zodiacale, trimite la universul cosmic, la legătura dintre teluric și ceresc, atât de prezentă în opera poetului.

Astăzi, Muzeul „Mihai Eminescu” este vizitat anual de mii de turiști, fiind considerat unul dintre cele mai importante repere culturale ale Iașului. Programul de vizitare este de marți până duminică, între orele 10:00 și 17:00, iar prețurile biletelor sunt accesibile: 10 lei pentru adulți, 8 lei pentru grupuri, 4 lei pentru pensionari și doar 2 lei pentru elevi și studenți. În prima duminică a fiecărei luni, intrarea este gratuită.

Astfel, clădirea din inima Copoului a trecut printr-o transformare spectaculoasă, devenind un muzeu emblematic al orașului, dar păstrând în memoria orașului amintirea că, aici, a funcționat odinioară un celebru restaurant din Iași.