Dezvăluiri uimitoare despre Grădina Botanică din Iași! Cum arăta locul în anii ’60 și ce plante au supraviețuit până acum

Înființată în 1856 de medicul și naturalistul Anastasie Fătu, Grădina Botanică din Iași a trecut prin epoci de transformare, relocări, pierderi de teren și renașteri spectaculoase. Astăzi, amintirea începuturilor sale, alături de mărturii și relicve botanice din secole trecute, fac din acest spațiu o filă vie de istorie naturală și științifică.

Pe colinele Copoului, acolo unde, acum, răsună pașii miilor de vizitatori, unde tufele de trandafiri își împrăștie parfumul printre aleile umbrite, și crizantemele atrag privirile toamna, odinioară se întindea o modestă încercare de grădină științifică. În 1856, în plină efervescență a modernizării Moldovei, profesorul Anastasie Fătu a pus bazele celei dintâi grădini botanice universitare din spațiul românesc. Ce a urmat a fost o luptă cu timpul, cu războaiele și cu lipsa fondurilor, dar și cu visul neîntrerupt al unor oameni de știință care au văzut în această grădină mai mult decât un parc, au văzut un templu al botanicii.

Grădina Botanică din Iași, un vis început acum mai bine de 160 de ani

Prima grădină a fost gândită ca un loc al învățării și conservării naturii. Nu se cunoaște exact structura inițială, dar nume precum Gheorghe Asachi, Ion Ionescu de la Brad sau Dimitrie Brândză au documentat și elogiat existența ei. Până în 1870, aici erau cultivate 2.500 de specii, aduse din țară și străinătate, printre care semințe de la Viena, sau donații ale celor mai de seamă profesori ai vremii.

Însă spațiile s-au tot schimbat. În deceniile care au urmat, grădina a fost mutată succesiv: lângă Muzeul de Istorie Naturală, apoi în jurul actualei Universități de Medicină și, ulterior, în zona Palatului Administrativ. Toate aceste relocări au avut o motivație dublă: necesitatea unui spațiu mai adecvat și dorința de a păstra grădina cât mai aproape de nucleul educațional al Iașului. Cu toate acestea, fiecare locație a fost temporară, cu proiecte începute și abandonate din cauza lipsei de fonduri sau a contextului istoric, precum Războiul Mondial.

Un moment de cotitură a venit în 1960, când, cu ocazia centenarului Universității „Alexandru Ioan Cuza”, s-a decis înființarea unei grădini botanice cu adevărat reprezentative. Planul a prins rădăcini pe Dealul Copoului, unde astăzi se află actuala Grădină Botanică „Anastasie Fătu”.

Începuturile Grădinii Botanice din Iași

În 1963, pe un teren, inițial, de 16 hectare, a început trasarea primelor alei între două secții pionier: cea ornamentală și cea sistematică. Până în anii ’80, suprafața a crescut la 100 de hectare, dar după 1990 o parte a fost pierdută prin retrocedări, ajungând la aproape 90 de hectare astăzi.

„Primul spațiu construit în actuala Grădină Botanică a fost zona corpului administrativ, iar prima secție organizată a fost Secția Ornamentală, începând cu anul 1963. De fapt, totul a început cu trasarea aleilor din zona ornamentală spre Secția Sistematică. Aceste două au fost primele secții amenajate, pentru că, la început, Grădina Botanică de aici, din Copou, când au fost demarate plantările, avea o suprafață de aproximativ 16 hectare. Ulterior, în perioada anilor 1980–1985, suprafața grădinii s-a extins până la 100 de hectare. Din păcate, după 1990, o parte din teren a fost pierdut prin revendicări și restituiri, astfel că suprafața actuală este mai mică decât cea atinsă în perioada maximă de dezvoltare”, a explicat prof. dr. Cătălin Tănase, directorul Grădinii Botanice „Anastasie Fătu” din Iași.

Profesorul Cătălin Tănase, actualul director al grădinii, își amintește cu emoție de începuturile reale ale acestui sanctuar vegetal.

„În ceea ce privește primele plantări realizate pe actualul amplasament, aș aduce în atenție exemplarele de Ginkgo biloba, cunoscut și sub denumirea de «arborele pagodelor». Acestea se află aici de aproximativ 65 de ani, fiind printre cele mai vechi specii plantate. Aș sublinia importanța acestor arbori, deoarece Ginkgo biloba este considerat o fosilă vie, cu o istorie biologică extraordinară. Tot din aceeași perioadă, anii ’60, datează și exemplarele de arbore-lalea, la fel de valoroase. De altfel, toate speciile lemnoase plantate atunci merită menționate. Dacă vorbim despre specii native, adică plante care existau pe Dealul Copoului înainte ca zona să fie transformată în grădină botanică, aș menționa partea de nord-vest, unde se află astăzi Secția Silvostepa Moldovei. Acolo există resturi de vegetație naturală, care nu au fost plantate de noi, au fost dintotdeauna acolo. În anii ’60, această zonă nu făcea parte din grădină. A fost inclusă abia după 1980, când a purtat inițial denumirea de Plante Memoriale. Ulterior, analizând structura vegetației, am concluzionat că reflectă cel mai bine caracteristicile unei silvostepe specifice Moldovei. În plus, aș mai aminti că există numeroși tei și câțiva nuci care erau deja prezenți pe teren înainte ca universitatea să preia zona pentru a organiza Grădina Botanică. Acești nuci, de exemplu, nu au fost plantați de noi”, a povestit prof. dr. Cătălin Tănase, directorul Grădinii Botanice „Anastasie Fătu” din Iași.

Pe lângă teii și nucii bătrâni, care se aflau pe teren înainte ca universitatea să preia spațiul, se păstrează și astăzi structura inițială a aleilor, organizată cu migală de specialiști și voluntari. Cu peste 8.000 de specii de plante din toate colțurile lumii, grădina este nu doar un loc de recreere, ci și un centru de cercetare, educație și patrimoniu.

Grădina Botanică din Iași nu este doar o simplă colecție de plante – este o cronică vie a unei idei care a înmugurit în 1856 și care, cu răbdare, devotament și știință, a înflorit în cel mai întins și divers spațiu botanic al României.