Ministrul PSD al Energiei, Bogdan Ivan, pregătește o mișcare economică cel puțin controversată. Vrea să ofere exploatarea uneia dintre cele mai valoroase resurse minerale ale României (antracitul din Gorj) unei companii ucrainene aflate în colaps financiar, puterea.ro.
Potrivit unor surse guvernamentale, Bogdan Ivan, împreună cu conducerea Autorității Naționale pentru Reglementare în Minerit, Petrol și Depozitarea Geologică a Dioxidului de Carbon (ANRMPSG), a avut recent întâlniri oficiale cu reprezentanții companiei “Coal Energy” din Ucraina, pentru a discuta un parteneriat privind reluarea activităților miniere în România.
Manevra lui Bogdan Ivan ridică semne de întrebare
Compania ucraineană Coal Energy, deși are sediul declarat în Luxemburg și este listată la bursa din Varșovia, este departe de gloria de altădată. Fondată în 2001 de omul de afaceri Victor Vyshnevetskyy, firma a fost cândva al patrulea cel mai mare producător privat de cărbune din Ucraina, cu exploatări concentrate în regiunea Donbas. Însă, după invazia rusă, acele mine au ajuns sub controlul Moscovei, iar compania a rămas fără principalele sale active.
De atunci, Coal Energy a încercat să supraviețuiască, prestând servicii pentru companii miniere din Polonia prin intermediul filialei Advanced Industrial Technologies, dar fără succes notabil.
Acum, sub umbrela “cooperării economice”, compania vrea să-și refacă portofoliul printr-o extindere în România, exact acolo unde Bogdan Ivan le deschide ușa larg. Potrivit planului, ucrainenii ar urma să obțină concesiunea zăcământului de antracit de la Schela, județul Gorj, o resursă cu cel mai mare conținut de carbon pur dintre toate tipurile de cărbune.
Zona respectivă are o istorie industrială bogată. Mina Schela a fost deschisă în 1891, dar a fost închisă după epuizarea rezervelor. Totuși, studiile geologice arată că, la doar 800 de metri de vechea exploatare, sub un platou de două hectare, se află aproximativ 3 milioane de tone de antracit neexploatat, un adevărat tezaur energetic.
Ceea ce nu se spune public, însă, este că firma ucraineană este practic falimentară și a rămas fără baza sa operațională. Cu alte cuvinte, Bogdan Ivan ar vrea să dea în concesiune o resursă strategică românească unei companii care nu mai are mine, dar are relații politice potrivite.
Astfel, în loc să sprijine companiile românești sau să dezvolte un proiect național de valorificare a acestei resurse rare, ministrul Energiei pare dispus să “exporte” oportunitatea către o firmă din Ucraina, țară care, în prezent, nici măcar nu mai deține controlul asupra propriilor zăcăminte.
Această decizie ridică o întrebare legitimă: al cui ministru al Energiei este, de fapt, Bogdan Ivan, al României sau al Ucrainei?