La 3 februarie se poate juca o carte mare

Are loc un summit neobișnuit. La 3 februarie. Un summit Polonia-UE. Nu la Bruxelles, cum era de așteptat, ci la Kiev. Și nu cu toți șefii de state. Piesa care urmează să se joace se va desfășura doar între Volodimir Zelenski, Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, și Charles Michel, președintele Consiliului European. Iar pe ordinea de zi sunt până una alta trei puncte. Pe noi ne interesează în mod special unul dintre ele: cum se încadrează Ucraina în programul de aderare. Și veți afla de ce.

După excepționalul semnal transmis la Washington, unde lui Volodimir Zelenski i-a fost făcută o pimire de extaterestru, garantându-i-se sprijin militar și financiar necondiționat și, până una alta, 40 de miliarde de dolari, Uniunea Europeană ia și ea poziția ghiocelului în fața liderului ucrainean. Într-o asemenea măsură încât s-a ajuns în situația stranie în care Zelenski, care a fost capabil să se deplaseze pe o rută secretă până la Washington, ajunge să se nu se mai deranjeze pentru o vizită la Bruxelles. De ce atâta grabă pentru organizarea unei asemenea întâlniri?

Stirile PROTV

Românul care și-a ucis iubita în mașină a atras-o într-o capcană. „Ea l-a crezut, a luat fetița, dar s-a terminat tragic”

RomaniaTV

Cine sunt copiii lui Mircea Diaconu. Niciunul nu i-a călcat pe urme în actorie

Precipitarea este generată tot de la Washington. După semnalul transmis de Congres și de Casa Albă, mai marii Uniunii Europene au decis ca, la rândul lor, să se pregătească intens pentru a acorda Ucrainei o susținere și mai consistentă. Care presupune, în plină recensiune, sacrificii mari din partea cetățenilor statelor UE. De aceea, pe ordinea de zi figurează formal situația de pe front – formal, întrucât pentru o asemenea analiză nu este necesară deplasarea nimănui la Kiev -, sprijinul financiar care urmează să fie acordat – nici din această perspectivă nu era necesară o deplasare, întrucât acest sprijin nu trebuie negociat, ci se decide la Bruxelles prin consens de către membrii Consiliului, la recomandarea Comisiei – și, în fine, ceea ce spuneam că ne interesează, analiza progreselor realizate de Ucraina sub aspectul îndeplinirii accelerate a condițiilor de aderare. O aderare care se vrea și accelerată, în ciuda faptului că în niciun document al acestei organizații, care se vrea supranațională, nu este prevăzut o asemenea procedură.

De ce ne interesează în mod deosebit acest punct din program? Pentru că, în mod cert, Ucraina încalcă cu obstinație unul dintre principiile de bază ale funcționării UE și una dintre cele mai importante valori asumate în comun. Și anume drepturile minorităților, de natură să garanteze o egalitate de șanse în raport cu populațiile majoritare. De fapt, o practică asumată în mod curent este ca minorităților să li se acorde din anumite puncte de vedere șanse și privilegii mai mari chiar decât cele de care beneficiază majoritățile. Tocmai pentru a fi facilitată și garantată astfel afirmarea drepturilor și identității acestor minorități. Din această perspectivă, deloc întâmplător, România este citată pretutindeni în lumea civilizată drept un exemplu pozitiv. Ca dovadă, în România, prin ocolirea tacită chiar a literei și spiritului Constituției, o organizație civică, UDMR, s-a transformat în partid politic, a fost prezentă în fiecare ciclu în Parlamentul României, a făcut de cele mai multe ori parte din conducerea Birourilor Permanente ale celor două Camere, s-a aflat la conducerea unor Comisii ale Legislativului, a fost prezentă în mai toate guvernele, deținând portofolii importante, iar minoritatea beneficiază de învățământ de toate gradele, inclusiv universitare, în limba maternă, de dreptul de a se reprezenta administrativ și juridic utilizând limba maghiară, este tolerată să aibă o dublă cetățenie și se bucură de libertăți religioase neîngrădite. Pentru a se dezvolta cât mai armonios, primește anual fonduri consistente de la Guvern. Și celelalte etnii au locuri rezervate în Parlamentul României. Și sunt reprezentate la nivel guvernamental. Este unul dintre puținele elogii pe care le putem aduce fără rezerve clasei politice din România și, în general, populației, care a înțeles importanța deosebită a respectării acestor valori. Indiferent de costuri. Iar acum, să aruncăm o privire și în Ucraina, stat candidat UE, care a primit și a semnat documentele de aderare și care s-a angajat ferm să respecte întreg setul de valori pe care se întemeiază Uniunea Europeană, nu ca stat supranațional, preocupat să strivească suveranitatea statelor mai mici, ci ca o asociere, așa cum scrie în toate documentele oficiale, a unor națiuni independente și suverane. În urmă cu câteva zile, Ucraina, printr-o lege adoptată în Parlamentul acestei țări și promulgată de președintele Volodimir Zelenski, tocmai a zdrobit cu sălbăticie toate speranțele minorităților română, poloneză, maghiară și, desigur, rusă, de a beneficia de drepturi cel puțin egale și de șanse cel puțin egale cu cele ale etnicilor ucraineni. Indiferent de circumstanțele dramatice ale războiului de apărare pe care-l duce Ucraina, nu se justifică în niciun fel implementarea unor asemenea politici de discriminare, care-i împiedică pe minoritari să învețe după manuale proprii în limba lor, care le restricționează libera practicare a cultului religios, perpetuarea și dezvoltarea propriilor obiceiuri și tradiții. Zelenski a făcut ceea ce niciun lider din Uniunea Europeană nu își permite să facă.

Când se vor discuta peste o lună pașii Ucrainei pe calea aderării, acest subiect exploziv nu poate lipsi sub nicio formă din agenda dialogului. Mă întreb însă dacă președintele Klaus Iohannis, ministrul de Externe Bogdan Aurescu, și încă premierul general cu patru stele Nicolae Ciucă intenționează să se pregătească pentru acest summit de la Kiev, la care, deși nu vor participa, au posibilitatea să intervină în forță. Din timp, adică chiar în următoare câteva zile, instituțiile pe care aceștia le reprezintă cu sprijinul ministrului Justiției și a liderilor celor două Camere ale Parlamentului au posibilitatea și au obligația de a elabora toate documentele necesare, însoțite de probe și de argumente și de a le prezenta Comisiei și Consiliului European. Astfel încât nici Ursula von der Leyen și nici Charles Michel să nu se poată prevala la Kiev de necunoașterea situației reale, repet, unică în peisajul lumii civilizate.

Poate că summitul de la 3 februarie va fi un bun prilej pentru a se discuta și o altă situație, tot cu caracter exploziv. Modul în care, pe toate căile, se încearcă reabilitarea imaginii și memoriei lui Stepan Andriiovici Bandera, taxat de întreaga lume civilizată drept criminal de război și terorist, dar considerat erou de o parte a ucrainenilor. Înainte de a fi fost asasinat, la vârsta de 50 de ani, acesta a fost lider al așa-zisei mișcări de renaștere națională din Ucraina de vest. S-a făcut vinovat indiscutabil de numeroase crime de război. Din ordinul său, au fost uciși cel puțin 100.000 de polonezi. Iar numărul evreilor asasinați de acesta este și el extrem de mare. În același timp, Bandera este apreciat de naționaliștii extremiști ucraineni pentru poziția sa de vârf în lupta de rezistență împotriva armatelor sovietice, în alianță însă cu naziștii. I s-a ridicat un monument și a fost zilele trecute elogiat și comemorat chiar în Parlamentul național de la Kiev. Este ca și când în România, în mod oficial, mareșalul Ion Antonescu, condamnat și el drept criminal de război, ar fi elogiat la Guvern și la Parlament drept erou. Poate nu ar fi rău ca mai mari Uniunii Europene să se dedice cu curaj și cu argumente și acestei teme, atunci când vor negocia cu Volodimir Zelenski. Sau se va lucra din nou cu un dublu standard?