Descrierea luptei, apartinand lui Herodot, contine o multime de intamplari apocrife si schimburi de replici intre cele doua parti, pe langa evenimentele istorice principale. Aceste informatii nu sunt, bineinteles, verificabile, dar formeaza o parte integrala a legendei bataliei. Multe dintre ele sunt exemple relevante ale discursului (si spiritului) laconic al spartanilor.
Astfel, Plutarh aminteste in lucrarea sa Vorbe ale femeilor spartane ca sotia lui Leonidas, Gorgo, l-a intrebat ce sa faca daca el nu s-ar intoarce. Leonidas i-a raspuns „Marita-te cu un om bun si fa-i copii buni”.
Vezi si Batalia de la Termopile: Aspecte strategice si tactice
Se spune ca, ajunsi la Termopile, persii au trimis un cercetas calare in recunoastere. Grecii l-au lasat sa se apropie de tabara lor, sa-i observe si sa se intoarca. Cand iscoada i-a raportat lui Xerxes marimea oastei grecesti si faptul ca spartanii faceau gimnastica de inviorare si-si pieptanau pletele, regele persan a ras la aflarea acestor informatii. El i-a cerut sfatul lui Demaratus, un rege spartan exilat din suita sa, care l-a informat ca spartanii se pregateau de lupta, si ca le era in obicei sa-si impodobeasca parul atunci cand urmau sa-si riste vietile. Demaratus i-a numit „cei mai viteji dintre greci” si l-a avertizat pe Marele Rege ca spartanii aveau de gand sa lupte pentru a apara trecatoarea. Spartanul i-a reaminitit lui Xerxes ca incercase sa-i atraga atentia asupra neamului sau inca de la inceputul campaniei impotriva grecilor, dar nu fusese luat in serios. A mai adaugat ca daca Xerxes i-ar fi invins vreodata pe toti spartanii, nici un alt popor din lume nu i s-ar mai fi opus.
Vezi si Preludiul bataliei de la Termopile
Herodot povesteste de asemenea primirea unei solii persane de catre Leonidas. Solul i-a spus regelui spartan ca Xerxes ii va oferi toata Grecia daca ar trece de partea sa. Leonidas i-a raspuns: „Daca ai sti care sunt cu adevarat lucrurile nobile in viata, nu m-ai ispiti cu dorinte asupra averilor altora; ci eu mai degraba mor pentru Grecia decat sa fiu singurul domn asupra neamului meu”.Persanul i-a cerut atunci sa-si depuna armele, la care Leonidas i-a dat faimosul raspuns „Vino si ia-le!”.
Astfel de replici laconice si increzute au contribuit fara indoiala la ridicarea moralului grecilor. Herodot scrie ca atunci cand Dienekes, un soldat spartan, a aflat ca persii sunt atat de multi incat sagetile lor ar acoperi lumina soarelui, a raspuns netulburat „Cu atat mai bine, ne vom bate la umbra”.
Dupa lupta, Xerxes a vrut sa afle scopul grecilor (mirat probabil pentru ca avusesera atat de putini oameni) si a cerut ca niste dezertori arcadieni sa fie interogati in fata sa. Acestia i-au raspuns ca toti ceilalti barbati participau la Jocurile Olimpice. Intrebati fiind care era rasplata castigatorului, raspunsul a fost „o coroana din ramuri de maslin”. Auzind aceasta, Tigranes, un general persan a exclamat: „Pe toti zeii, Mardonius, ce fel de barbati sunt acestia pe care ne-ai pus sa-i infruntam? Ei nu se lupta pentru bani, ci pentru gloria victoriei!”