Într-o mișcare care zguduie democrația din temelii, parlamentul din El Salvador (complet dominat de aliații președintelui Nayib Bukele) a adoptat joi o reformă constituțională care îi oferă acestuia dreptul de a candida la președinție de câte ori dorește. Votul a fost rapid și copleșitor: 57 pentru, doar 3 împotrivă, exact numărul deputaților din opoziție.
Reforma a fost trecută prin parlament într-un ritm fulger, cu doar câteva zile înainte ca țara să intre în vacanța de vară – moment ales strategic pentru a minimiza protestele. Printre modificările controversate: se elimină turul doi la alegerile prezidențiale și se extinde mandatul prezidențial de la 5 la 6 ani. Ironia? Actualul mandat al lui Bukele, reales recent cu un impresionant 85%, va fi scurtat cu doi ani – pentru ca acesta să poată candida din nou mai devreme, în 2027.
Adevărul din spatele reformei care-l face pe Bukele imposibil de înlocuit
Deputata Ana Figueroa, o susținătoare vocală a lui Bukele, a declarat că reforma e „istorică” și că doar poporul poate decide cât timp rămâne cineva la conducere. De partea cealaltă, opoziția vorbește de o moarte a democrației.
„Și-au dat jos măștile. Sunt cinici!”, a exclamat Marcela Villatoro, unul dintre puținii aleși care mai îndrăznesc să-l critice pe liderul suprem.
Nayib Bukele, 44 de ani, este extrem de popular în rândul populației, mai ales datorită războiului dur pe care l-a declarat împotriva „maras”, bandele care transformaseră El Salvador într-unul dintre cele mai periculoase locuri de pe planetă. Sub starea de urgență impusă de trei ani, autoritățile au arestat aproximativ 87.000 de persoane, fără mandate. ONG-urile semnalează însă abuzuri masive: mii de oameni nevinovați, 430 de decese în închisori și o cultură a fricii instaurată în toată țara.
În plan extern, Bukele s-a aliniat la politica anti-imigrație a fostului președinte american Donald Trump, ba chiar i-a oferit acestuia o soluție la criza de la graniță: mega-închisoarea Cecot, unde au fost încarcerați sute de venezueleni expulzați de SUA.
Dar această reformă nu vine în izolare. Ea e însoțită de un val de represiune asupra vocilor critice: jurnaliști incomozi, apărători ai drepturilor omului și activiști au fost forțați să părăsească țara. Atmosfera e una în care puterea se consolidează, opoziția e redusă la tăcere, iar președintele devine, încet dar sigur, de neclintit.