Lumea în era digitală! Era digitală, mână în mână cu globalizarea, au inițiat, într-un timp foarte scurt, doar câteva decenii, un proces de reconfigurare a lumii, aruncând în derizoriu conceptul de ”noua ordine mondială”. Avem de-a face, de fapt, cu o dezordine mondială absolută și chiar dacă ne vor acuza unii de truisme ieftine, vom spune că singura certitudine este că nu suntem siguri de nimic. Dărâmarea sistemului comunist, atât de clamată și atât de dorită decenii la rând, a generat o lume a haosului, din care, ca dintr-o cutie a Pandorei, au ieșit terorismul, traficul de persoane, cerșetoria și alte asemenea ”binefaceri” care au umplut orașele lumii capitaliste.
Lumea în era digitală În pragul erei digitale, evenimente cu impact planetar au schimbat fața lumii: evidenta inutilitate a Organizației Națiunilor Unite, prăbușirea comunismului, apolirea politicii de apartheid, explozia economică a Chinei și economiilor emergente și peste toate acestea, sporul demografic la nivel mondial. Societatea planetară care se prefigurează și pe care era digitală o conturează din ce în ce mai puternic, este o necunoscută care sperie guvernele lumii.
Această societate planetară, scăpată din chingile constrângerilor cutumiare clasice, înglobează, într-o formă exhaustivă dar nedefinită cu claritate, ecologia, politica, economia și cultura. Accesul instantaneu la informație, grefat pe specificul național și cultural al fiecărui popor, este pe cale să genereze o civilizație sincretică, policoloră și imposibil de controlat.
Pe ruinele civilizației actuale crește, încet dar sigur, o alta, ale cărei reguli sunt dictate de era digitală. Influența nevăzută a fiecărui individ în parte, conectat, prin Internet, la realitățile lumii, zguduie temeliile vechilor structuri și desființează aproape complet, rolul politicilor statale. Era digitală devine, tot mai evident, o eră a puterii maselor, exprimată prin fiecare individ în parte, grație acestei invenții tulburătoare numită pagină de socializare. Ziarele și revistele aproape că au dispărut, locul fiindu-le luat de aceste ecrane virtuale unde fiecare își expune sufletul și trupul.
Singură cartea, încă rezistă, simbol vetust al unei lumi uitate, de care ne agățăm cu înfrigurare, refuzând parcă această disoluție universală impusă de era digitală.