Maimuța păianjen este un tip de maimuță ce face provine din America de Sud, America Centrală și Mexic. A primit numele de maimuță păianjen, deoarece prezintă o coadă lungă cu care se poate agăța de copaci, dar și datorită membrelor sale foarte lungi.
Maimuța păianjen face parte din categoria maimuțelor ce provin din Lumea Nouă, numite adesea maimuțe ateles. Animalul se găsește de-obicei în pădurile tropicale din America Centrală și Sud, dar și în sudul Mexicului.
Această specie de maimuță a apărut în urma a șapte specii, iar la momentul actual maimuța păianjen este pe cale de dispariție. Mamiferul este recunoscut datorită abilităților sale de a se cățăra și de a-și folosi membrele.
Maimuța păianjen și felul în care se comportă
Maimuța păianjen nu este un animal singuratic, aceasta obișnuiește să stea în grupuri ce pot ajunge până la 40 de exemplare. Masculii din specia maimuțelor păianjen rămân împreună toată viața și formează legături prin îmbrățișări prelungite, spre deosebire de femele care părăsesc grupul din care fac parte pentru a se alătura altor grupuri.
Maimuța păianjen comunică cu alte maimuțe prin poziția corpului, de exemplu aceasta folosește posturi de receptivitate sexuală și de atac. Atunci când mamiferul observă un om, aceasta latră tare, asemenea unui câine, iar atunci când simt o posibilă amenințare se urcă la capătul ramurii unui copac și o scutură pentru a speria posibilul pericol.
Mamiferele din această categorie sunt animale diurne, iar noaptea și-o petrec dormind în copaci. Se presupune că liderul unui grup de maimuțe păianjen este o femelă, această fiind responsabilă de planificarea unui traseu eficient de hrănire în fiecare zi.
Ce mănâncă mamiferul
Maimuța păianjen are o dietă bazată pe fructe cărnoase, trăind perioade foarte lungi de timp doar cu unul sau două tipuri de fructe și nuci. Mamiferul mănâncă fructele multor copaci mari de pădure, iar unele studii au arătat faptul că dieta e care o are îi poate modifica felul în care se comportă cu alte maimuțe.
Maimuța păianjen obișnuiește să mănânce dimineața foarte devreme, după care adulții se odihnesc în timp ce puii se joacă. În restul zilei mamiferul mănâncă destul de rar, iar dacă hrana nu este suficientă, acesta poate mânca insecte, frunze, ouă de păsări, scoarță și miere.
Femela conducătoare este responsabilă de găsirea surselor de hrană, aceasta fiind o modalitate unică prin care obțin alimentele. Dacă femela nu găsește suficientă hrană pentru grupul său, mamiferele se despart în grupuri mai mici pentru a căuta fructe. Grupul unei maimuțe păianjen se află într-o strânsă legătură cu teritoriul său, iar dacă grupul este mare, se divizează.
Maimuța păianjen este o specie pe cale de dispariție, dar cu toate acestea grupurile unui astfel de mamifer poate ajunge până la 40 de exemplare.