Există câteva semne prin care orice mincinos se dă de gol și pot fi recunoscute chiar și de către cei care nu sunt specialiști în limbaj non-verbal. De la priviri fugare aruncate în lateral, la zâmbete rigide și până la mișcări nervoase ale mâinilor sau schimbări bruște în tonalitatea vocii, toate aceste detalii pot trăda faptul că o persoană nu spune adevărul.
Un studiu recent arată că majoritatea oamenilor încearcă să își ascundă emoțiile în public și mulți se consideră buni la disimulare. Totuși, specialiștii susțin că există un set clar de comportamente care, puse cap la cap, oferă indicii evidente despre lipsa de sinceritate.
Semne prin care orice mincinos se dă de gol și cum le poți interpreta corect
Aceste semne prin care orice mincinos se dă de gol au fost analizate în detaliu de expertul TV în comportament Judi James, care a explicat că există o serie de trăsături fizice și psihologice ce apar atunci când cineva minte. Printre primele lucruri de urmărit se numără pauzele prea lungi înainte de a răspunde, privirea orientată către dreapta (indicând inventarea unei povești), dar și contactul vizual exagerat, menit să compenseze lipsa de autenticitate. De asemenea, un mincinos poate clipi mai des, poate transpira sau poate roși brusc, semne care trădează stresul.
Un alt indicator este așa-numitul „zâmbet rigid”, care nu implică mușchii ochilor și apare mai degrabă ca o mască artificială. Mâinile și picioarele pot transmite și ele mesaje importante: foiala, mișcările bruște sau încercarea de a crea bariere prin încrucișarea brațelor sunt gesturi care denotă disconfort. Chiar și lipsa mișcării poate fi suspectă, deoarece un mincinos tinde uneori să își reducă expresivitatea la minimum, adoptând o „față de poker”.
Cercetările arată că 92% dintre oameni recunosc că își ascund emoțiile, iar o parte dintre aceștia o fac prin gesturi exact similare cu cele asociate minciunii. De aceea, Judi James avertizează asupra „Erorii Othello”, fenomen prin care o persoană sinceră poate părea vinovată doar pentru că simte presiunea de a fi crezută.
Lista completă a celor mai frecvente comportamente
Printre ele se numără: deviațiile non-verbale (diferențe față de modul în care persoana vorbește când spune adevărul), direcția privirii, pauzele și repetările excesive, reacțiile fiziologice precum transpirația și vocea tremurată, dar și incongruența între cuvinte și gesturi. În plus, un mincinos își poate umfla pieptul pentru a părea mai autoritar, poate arăta cu degetul sau poate ridica din umeri într-un gest defensiv.
Gesturile de auto-liniștire sunt și ele foarte comune: atingerea feței, a gâtului sau a părului, precum și mișcările nervoase ale picioarelor. La acestea se adaugă „zâmbetul forțat” și așa-numita „privire fugară”, când ochii se mișcă rapid prin încăpere în căutarea unei povești credibile. Mulți mincinoși folosesc și umpluturi verbale precum „ăă…”, „știi tu” sau „practic”, iar alții adoptă o expresie rigidă, lipsită de viață, tocmai pentru a nu oferi indicii.
Lista se completează cu „evantaiul mâinii”, prin care persoana simulează deschiderea, și cu gesturile întârziate, care apar după cuvinte și nu înaintea lor, cum se întâmplă în conversațiile normale. De asemenea, un zâmbet asimetric sau un mic surâs poate indica intenția de a dezvălui „accidental” minciuna, într-un joc subtil cu interlocutorul.
Toate aceste comportamente, observate în ansamblu, pot transforma orice discuție într-un test al autenticității și pot arăta clar ca sunt niște semne prin care orice mincinos se dă de gol.