Misterul ruginii de pe Lună: Cum a ajuns oxigenul de pe Pământ să transforme suprafața lunară

Descoperirea hematitei pe Lună, un mineral oxidat pe bază de fier care sugerează un proces de ruginire, i-a surprins pe cercetători, dat fiind faptul că Luna este considerată un corp lipsit de atmosferă, apă și oxigen – elementele esențiale pentru oxidare.

Cu toate acestea, investigațiile recente au scos la iveală o serie de procese chimice complexe care ar putea explica acest fenomen surprinzător.

Oxigenul care „călătorește” de pe Pământ pe Lună

Unul dintre factorii esențiali în formarea hematitei este prezența oxigenului. Se pare că acesta nu provine de pe Lună, ci de pe Pământ. Planeta noastră, împreună cu câmpul său magnetic, generează o „coadă magnetică” denumită magnetotail, care transportă particule de oxigen până pe suprafața lunară. Acest fenomen se produce în special în timpul fazei de Lună plină, când satelitul nostru natural intră în zona de umbră a Pământului.

RomaniaTV

Bolojan a semnat decretul, intră în vigoare după publicarea în Monitorul Oficial. Legea se aplică în toată România

Observatornews.ro

Cod galben de ploi în mai multe județe, până vineri, ora 12:00. Vremea se strică în toată țara

Chiar dacă Luna este aridă, apa există acolo sub diverse forme. În craterele permanent umbrite a fost confirmată prezența gheții, iar impacturile cu particulele de praf cosmic eliberează mici cantități de apă în solul lunar. Aceste șocuri încălzesc temporar scoarța lunară, creând condiții pentru reacții chimice între fier și oxigen. Deși apa și oxigenul există în cantități mici, ele sunt suficiente pentru a susține procesul de formare a hematitei.

Un alt element-cheie este vântul solar – un flux de particule încărcate provenite de la Soare, care, în mod normal, ar împiedica procesul de oxidare. Însă magnetotailul Pământului protejează temporar suprafața lunară, oferind o „fereastră de liniște cosmică” în care fierul de pe Lună poate reacționa cu oxigenul și apa, formând astfel hematită.

Distribuția hematitei pe suprafața lunară

Studiile au arătat că hematita este mai concentrată pe partea vizibilă a Lunii, care se află orientată către Pământ, datorită fluxului mai intens de oxigen provenit din magnetotail. Pe partea îndepărtată a Lunii, unde acest flux este mult mai redus, formarea hematitei este mai slabă. Acest lucru sugerează că oxigenul provenit de pe Terra este un factor esențial în acest proces.

Descoperirea hematitei pe Lună nu doar că schimbă modul în care înțelegem dinamica satelitului nostru natural, dar oferă și noi perspective asupra proceselor chimice care ar putea avea loc pe alte corpuri cerești fără atmosferă, precum asteroizii. Dacă acești corpuri conțin apă și sunt expuse la impacturi repetate cu praf cosmic, fierul din compoziția lor ar putea forma, de asemenea, hematită.

NASA și alte organizații științifice plănuiesc să exploreze în detaliu acest fenomen prin intermediul programului Artemis, care include misiuni lunare dotate cu echipamente de ultimă generație. O echipă de la Jet Propulsion Laboratory dezvoltă o versiune avansată a instrumentului Moon Mineralogy Mapper (M3), capabil să analizeze în detaliu modul în care rugina se formează pe Lună.

Luna, odată considerată un corp inert și lipsit de activitate, ascunde procese chimice complexe care rescriu înțelegerea noastră despre ea. Această descoperire deschide noi direcții pentru explorarea Sistemului Solar, ajutându-ne să descifrăm misterele altor lumi.