Motoarele dictaturii

Orice dictatură funcționează doar în măsura în care este susținută de cel puțin una dintre instituțiile de forță ale statului: de armată, de poliție, de serviciile secrete, de ingerințe externe. În România, în aceste zile, planetele s-au aliniat și concură pentru a-i conferi lui Nicușor Dan o putere încă neegalată în România după 1989. Ne aflăm în zorii instaurării dictaturii lui Nicușor.
Încă din campania electorală, acesta a afirmat nonșalant că toți demnitarii, și mai cu seamă oamenii politici, trebuie monitorizați la sânge de serviciile secrete. Ceea ce înseamnă că două dintre puterile fundamentale ale statului urmau să fie controlate de serviciile secrete, care, într-o democrație, au cu totul și cu totul altă menire. Monitorizarea demnitarilor de către serviciile secrete înseamnă, nici mai mult, nici mai puțin decât posibilitatea ca aceștia să fie ținuți întrutotul sub control, să fie implicați și apoi șantajați în fel de fel de încălcări ale legii, iar cei indezirabili să fie pedepsiți în numele așa-zisei lupte anticorupție. Astfel încât, în final, atât puterea legislativă, cât și puterea executivă — în ordinea importanței celor două puteri — să fie subordonate unui unic centru de comandă. Nicușor Dan, care, de fapt, nu este decât un simplu instrument al serviciilor interne și externe, spera ca pârghiile de comandă să fie deținute de el și nu de altcineva. Se scaldă și se îneacă într-o iluzie.

Tot înaintea alegerilor, în care au apărut vreo două milioane de extratereștri, toți dedicați lui Nicușor Dan, acesta a invocat un argument dovedit până acum infailibil în România, și anume necesitatea luptei împotriva corupției. Ceea ce, în traducere, înseamnă instituirea unui control cvasi-total asupra oamenilor de afaceri, control exercitat tot de către servicii, care, prin numeroși reprezentanți ai lor, sunt implicate ele însele în unele dintre cele mai profitabile afaceri din România, în majoritate realizate din trafic de influență, șantaj și alte instrumente de corupție.

O altă putere într-un stat democratic, respectiv justiția, în viziunea aceluiași Nicușor Dan, făcută publică tot în campania electorală, ar urma, la rândul ei, să-i fie subordonată acestuia. De aceea, nu întâmplător, el și-a anunțat intenția de a-i convoca pe reprezentanții parchetelor la Cotroceni, atunci când el urma să ajungă președinte. A ajuns! Acum urmează să-și pună planul în aplicare. Este singurul cap al statului, începând de la Nicolae Ceaușescu și până azi, care își arogă, și încă public, rolul de coordonator — de fapt, de șef — al sistemului parchetelor din România. Evident că o asemenea poziție nu este prevăzută în Constituția statului. Dar ce importanță are? Nicușor Dan și-a anunțat această intenție de a călca în picioare independența justiției încă din campania electorală și, cum-necum, se pretinde că, în ciuda acestui grav derapaj, el ar fi fost ales de o majoritate confortabilă a cetățenilor. Tereștri și extratereștri — ce importanță mai are?

Mai există și o a patra putere extraconstituțională, recunoscută formal în toate democrațiile lumii: presa. În sistemul de putere preconizat de Nicușor Dan și parțial deja pus în aplicare, o parte consistentă a presei trebuie cumpărată și subordonată, iar o parte mai puțin consistentă, care se luptă pentru a rămâne independentă, urmează să fie lichidată. Marea noutate este că acest proces, criminal sub aspect democratic, este pus la cale și executat cu ajutorul Uniunii Europene, care, în mod formal, prin reprezentanții ei, afirmă că apără și stimulează libertatea de expresie. Libertatea presei. Iar în realitate, așa cum am demonstrat cu documente oficiale pe Corectnews, presa obedientă este cumpărată pe bani publici printr-un instrument creat chiar de către Uniunea Europeană. Și care îi vine mănușă lui Nicușor Dan.

Cu toate puterile constituționale și extraconstituționale la purtător, Nicușor Dan începe să bată pasul de defilare în calitate de dictator, fiind aplaudat de o parte a populației României și devenind răsfățatul progresiștilor neomarxiști de la vârful Uniunii Europene. Își imaginează că are toți sacii în căruță. Nu știe ce îl așteaptă. În realitate, covorul puterii reale îi este tras de sub picioare chiar în timp ce eu elaborez și distribui această analiză. Adevărații stăpâni ai României viitoare lucrează din umbră.