O viață ca în filme! Femeia care a condus MI5 și a inspirat-o pe „M” din James Bond a murit

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Stella Rimington, prima femeie care a preluat conducerea temutului serviciu britanic de securitate internă și contraspionaj, MI5, a murit la vârsta de 90 de ani. Figura iconică a spionajului modern s-a stins în liniște, înconjurată de familie și de câinii săi, „luptându-se cu hotărâre pentru viața pe care a iubit-o până în ultima clipă”, potrivit unui comunicat emoționant al familiei.

Numele ei a făcut istorie nu doar pentru că a spart barierele unui domeniu condus până atunci exclusiv de bărbați, ci și pentru că a fost primul director al MI5 al cărui nume a fost făcut public la momentul numirii, într-o perioadă în care discreția era lege absolută în lumea informațiilor.

Stella Rimington, femeia care a scos MI5 din umbră, s-a stins la 90 de ani

Rimington a condus MI5 între 1992 și 1996, ani în care a redefinit complet imaginea serviciului secret. A militat pentru mai multă transparență, declarând în mod deschis că „secretul nu este un scop în sine”, ci doar un instrument pentru eficiență operațională. A fost vocea care a scos MI5 din umbră, într-o eră post-Război Rece marcată de neîncredere și mituri.

Și-a început cariera în MI5 în 1969, specializându-se în contrasubversiune și antiterorism, și a jucat un rol-cheie în combaterea militanților republicani irlandezi. La finalul mandatului său, în semn de recunoaștere a contribuției extraordinare, a fost înnobilată cu titlul de „Dame”, una dintre cele mai înalte distincții britanice.

După retragere, Stella Rimington nu a renunțat la lumea spionajului, ci a transformat-o în literatură. A scris un volum de memorii intitulat „Open Secret”, iar apoi a lansat o serie de romane de spionaj. Se spune că personalitatea ei puternică și cariera remarcabilă au inspirat chiar personajul „M” din seria James Bond, interpretat de Judi Dench.

Actualul șef al MI5, Ken McCallum, a omagiat-o, spunând că Rimington „a deschis drumuri într-un domeniu dominat de bărbați” și că a fost „o dovadă vie a importanței diversității în leadership”.

Într-un discurs celebru din 1994, Rimington a recunoscut cu umor că publicul fascinat de poveștile cu spioni așteaptă adesea mai multă ficțiune decât realitate: „Am un vag presentiment că ficțiunea s-ar putea dovedi mai distractivă decât realitatea”. Poate că avea dreptate, dar viața ei a fost departe de a fi banală.