ONU 2, un proiect futurist marca Donald Trump

Organizația Națiunilor Unite, care în prezent s-a transformat mai mult într-o formă fără fond, întrucât deciziile Consiliului de Securitate sunt cel mai adesea blocate, a fost creată în urma celui de-al Doilea Război Mondial, în speranța că va substitui cu succes Liga Națiunilor, care și ea s-a dovedit a fi un eșec. Acum, nu în urma unui război mondial, ci a unui război local, cel din Gaza, președintelui Statelor Unite i-a venit din mers ideea de a crea un nou ONU. Ce șanse are?

Ca multe dintre proiectele marca Donald Trump, și acesta este construit din mers. Președintele Statelor Unite a început prin a se implica în regiune cu intenția de a pune capăt, în parteneriat cu Israelul, odată pentru totdeauna, războiului din Gaza. Ceea ce presupunea cu necesitate anihilarea și dezarmarea Hamas și generarea unei noi administrații civile care să asigure, în viitor, o viață normală palestinienilor din Fâșie, refacerea infrastructurii distruse și, evident, încheierea unui conflict sângeros și edificarea unei noi vieți pentru palestinienii rămași în viață după toate traumele suferite. Un proiect cât se poate de generos.

Pacea urma să fie generată prin aplicarea, în ritm accelerat, a unui program în 20 de puncte, agreat inițial cu toate părțile implicate în conflict, precum și cu o serie întreagă de actori regionali care, într-o formă sau alta, militar sau diplomatic, fuseseră implicați în conflict. În acest scop, a fost creat un așa-numit „Consiliu pentru Pace”, din care ar fi trebuit să facă parte exclusiv principalii jucători statali din zonă și care, desigur, ar fi trebuit să fie agreat și de Hamas, într-o asemenea măsură încât să-și retragă toate forțele din Gaza și să se autodezarmeze. În final, Gaza urma să fie predată unei autorități palestiniene care, mai recent, a fost numită Comitetul Național pentru Administrarea Gaza. În prezent, se prefigurează că acest comitet să fie alcătuit, când îi va fi predată ștafeta, din 15 tehnocrați palestinieni. Proiectul însă s-a extins cu o viteză și într-o manieră care riscă să scape de sub control.

Lui Donald Trump i-a venit ideea, la implementarea căreia a trecut cu repeziciune, de a transforma proiectatul Consiliu pentru Pace într-o organizație extrem de largă, un fel de clonă a Organizației Națiunilor Unite, din ce în ce mai mult abandonată de americani, dar și de alte state. Dacă stai să te gândești că ONU s-a născut în urma unui război mondial, după ce un alt război mondial a creat și apoi a îngropat Liga Națiunilor, proiectul creării, pe ruinele Fâșiei Gaza, a unei organizații cu vocație universală pare cel puțin futurist. Dar Donald Trump, impetuos cum îl știm, a mers în forță înainte.

S-a gândit pe bună dreptate că, pentru a exista o garanție a încetării conflictului, a demilitarizării, a reconstrucției și a unei guvernări permanente după cea de tranziție, este necesară întrunirea a două condiții: existența unor garanți pe măsură și fonduri financiare consistente. În acest scop, Donald Trump s-a adresat în scris unui număr semnificativ de șefi de state din Uniunea Europeană, din Orientul Mijlociu, dar și din alte spații geostrategice ale planetei, propunându-le, nici mai mult, nici mai puțin, decât ca, indiferent de forța lor economică, să pună câte un miliard de dolari într-un fond comun pentru a deveni membri permanenți ai noii structuri.

Surprinzător și, pentru mulți, scandalos este că printre cei invitați să participe, să joace în această horă atipică „a păcii”, se numără Rusia, Belarus, Pakistan, dar și Thailanda, Maroc și Argentina. Și pentru Guvernul României, care se oferise anterior să participe la reconstrucția din Gaza, taxa este tot de un miliard de dolari, ceea ce înseamnă cam 100 de dolari de persoană, dacă luăm în calcul numărul total al angajaților și numărul total al pensionarilor. România, pentru moment, nu a răspuns acestei solicitări. Se mai gândește și Federația Rusă. În schimb, Israelul, care este unul dintre principalii jucători statali, deși Benjamin Netanyahu este principalul aliat al lui Donald Trump, se opune acestui proiect.

Principalul actor nonstatal, organizația teroristă Hamas, a declarat că, în anumite condiții, este gata să depună armele și să se retragă din Gaza pentru a face loc unei administrații civile alcătuite exclusiv din palestinieni, care să gestioneze ulterior lucrurile.

Proiectul lui Donald Trump a surprins întreaga opinie publică la nivel mondial, pe unii lăsându-i literalmente cu gura căscată. Dacă toate statele invitate pun câte un miliard, rezultă o sumă colosală pe care cineva va trebui să o gestioneze, urmând ca o altă autoritate, pentru moment nu se știe care, să controleze modul în care, în următorii câțiva ani, Fâșia Gaza va fi transformată într-un paradis civic și turistic, fără ca între timp să se fi produs fraude majore, așa cum se întâmplă atunci când sunt prea mulți bani în joc și lucrurile sunt făcute pe picior.

Mă îndoiesc însă că, în final, din ruinele încă fumegânde ale Fâșiei Gaza, va putea răsări o organizație mondială mai eficientă decât ineficienta Organizație a Națiunilor Unite.