Orasele-stat sumeriene

Progresul ingineriei hidraulice a dat nastere oraselor-stat care aveau propriile lor sisteme administrative.

Primele asezari au aparut pe fluviile Tigru si Eufrat odata cu dezvoltarea sistemelor de irigatie. La inceputul mileniului al treilea i.Hr., asezarile s-au unit si au format provincii de control al irigatiilor si inundatiilor. In perioada dinastica timpurie (28oo-24oo i.Hr.), au aparut orasele-stat cu administratie centrala, care au si inceput sa rivalizeze pentru suprematia politica si economica in regiune. Cele mai importante au fost Ur, Uruk, Umma, Lagash, Adab, Nippur si Kish, iar numele conducatorilor acestora ne sunt cunoscute din „listele de regi“, care s-au pastrat pana astazi.
Mormintele cu inventar valoros denota standardul ridicat de viata al claselor sociale superioare din orasele-stat, precum si ierarhiile 0 care existau si in varful carora se aflau printii, regii preotii si functionarii de stat.

Pe langa agricultura, economia se baza si pe productia de ceramica in masa, dupa cum o demonstreaza descoperirile arheologice. Mineralele si materia prima puteau fi folosite la inceput pentru a-i plati pe muncitori.
Mai tarziu, sigiliile cilindrice au devenit un instrument util pentru controlul comertului si verificarea livrarii marfii. Sigiliile si tablitele pentru numarat au facilitat crearea unui sistem bine organizat de depozitare a hranei si de acordare de proprietati de catre functionari.

Unele orase aveau porturi la mare, care au ramas departe de apa, pe masura ce nivelul marii a scazut in Golful Persic. Prin rutele comerciale de pe uscat si apa, civilizatia sumeriana s-a extins in nordul Mesopotamiei si al Siriei.

sursa: Marea istorie ilustrata a lumii