Titlurile zilei

Povestea de vis a doi învățători din Iași cu o carieră de 40 ani la catedră! Soții Maria și Adrian Chirilă, din micul sat Hilița, o viață plină de dragoste pentru generații întregi de copii! (Exclusiv)

Publicat: 09 iul. 2020
Soții Maria și Adrian Chirilă sunt ieșenii care, după 40 de ani, reprezintă un exemplu pentru ceea ce poate fi intitulată
Povestea de vis a învățătorilor, soții Maria și Adrian Chirilă, după 40 de ani de activitate educațională neîntreruptă la catedră

Povestea este plină de emoție, cu momente tulburătoare și îi are în prim-plan pe soții Maria și Adrian Chirilă, din micul sat ieșean Hilița! În urmă cu 40 de ani, cei doi alegeau cariera de învățător ce-l au ca model pe faimosul „domn Trandafir”. Mărturisirile și rememorările învățătorilor Maria și Adrian Chirilă surprind trăiri pline de devotament, pasiune, profesionalism și o muncă titanică! „Unii dintre elevii noștri ne numeau «părinții noștri de la școală», onorant și emoționant pentru noi! Nu pot spune decât atât: am fost părinți la generații și generații de copii, deschizându-le ușa unei lumi fără sfârșit: cunoașterea! Noi le deschidem uși copiilor spre viitor și îi învățăm să treacă dincolo de ele”, spune, cu vocea gâtuită de emoție, învățătorul Adrian Chirilă

Povestea învățătorilor, soț și soție, Maria și Adrian Chirilă, este demnă de a fi pusă în ramă! Cu o activitate de 40 de ani la catedră, doar în școli aflate în mediul rural din județul Iași, cei doi au o carieră exemplară, desprinsă parcă din lumea „domnului Trandafir”. Destăinuirile și amintirile învățătorilor Maria și Adrian Chirilă au o încărcătură specială, profundă și emoționantă.
Fragmente din povestea învățătorilor din Iași, cu o carieră de 40 de ani la catedră, soții Maria și Adrian Chirilă, din localitatea Hilița, au fost redate chiar de ei înșiși. Cei doi amintesc cum a început, în anul 1982, la școala din Petriș, comuna Dolhești, județul Iași. Ambii au fost repartizați aici, unde s-au cunoscut pentru prima dată și, așa cum a fost să fie, s-au îndrăgostit și au decis să se căsătorească.

„Uffff… Povestea noastră poate pleca de la un titlu generic intitulat sugestiv «După 40 de ani»! Revenind, eu am terminat prestigioasa Școală Normală «Vasile Lupu», din orașul Iași, în anul 1978, iar soția mea – în 1980. Am fost repartizați amândoi la școlița din Pietriș, comuna Dolhești, din județul Iași. Aici ne-am cunoscut și, apoi, ne-am căsătorit. Din 1982 am funcționat la Școala Dolhești, până în anul 1990”, mărturisește, gâtuit de emoție, învățătorul Adrian Chirilă.

Povestea de vis a învățătorilor, soții Maria și Adrian Chirilă, după 40 de ani de activitate educațională neîntreruptă la catedră
Povestea de vis a învățătorilor, soții Maria și Adrian Chirilă, după 40 de ani de activitate educațională neîntreruptă la catedră

Învățătoarea Maria Chirilă, despre acei ani: „Era departe de tumultul orașului Iași, dar eram la catedră și ne dăruiam muncii cu multă pasiune!”

În completare, învățătoarea Maria Chirilă îl completează pe soțul ei și își amintește ce au însemnat acei ani fabuloși ai debutului la catedră.

„Era departe de tumultul orașului Iași, dar eram la catedră și ne dăruiam muncii cu multă pasiune. În afara școlii aveam activități mereu surprinzătoare… Pe atunci, să nu uităm că săptămâna era de 6 zile lucrătoare! Acolo, la Dolhești, au fost cei mai frumoși ani ai noștri… În 1984 se năștea și Alexandru, copilul nostru, care, după 15 ani, părăsea această lume poate nedreaptă pentru el”, amintește, cu durere, învățătoarea Maria Chirilă.

Învățătorul Adrian Chirilă: „Tătăl meu îmi spunea mereu că e mai bine cu cravata la gât, decât uns cu vaselină în vreo fabrică!”

Învățătorul Adrian Chirilă continuă povestea frumoasă a vieții și activității pe care a desfășurat-o alături de soția sa, Maria Chirilă. Un moment reprezentativ a fost anul 1990, moment în care a ajuns să fie învățător chiar în locul în care s-a născut și a copilărit: satul Hilița, comuna Costuleni, județul Iași.

„Din anii ’90 am revenit în comuna natală, Costuleni. Soția mea – la școala din satul Hilița, unde eu am copilărit, iar eu – la școlile din Covasna, Costuleni… Apoi, și eu, în sfârșit, am ajuns la școala în care am învățat tainele scrisului și cititului, la Hilița! În timp ce învățam pentru admiterea la liceu, tatăl meu îmi spunea mereu că e mai bine cu cravata la gât, decât uns cu vaselină în vreo fabrică… Până la urmă a fost implacabilul destin care a hotărât! Liceul Pedagogic, pe atunci, te pregătea cu adevărat pentru nobila profesie de învățător, pentru munca făcută cu micii școlari, dar eu cred în destin și faptul că am rămas la catedră a fost predestinat pentru mine și soția mea”, declară învățătorul Adrian Chirilă.

Povestea de vis a învățătorilor, soții Maria și Adrian Chirilă, după 40 de ani de activitate educațională neîntreruptă la catedră
Povestea de vis a învățătorilor, soții Maria și Adrian Chirilă, după 40 de ani de activitate educațională neîntreruptă la catedră

Soții Chirilă: „Am împlinit 40 de ani la catedră, de activitate didactică, ani frumoși, împliniți, dar uneori și grei, însă plini de dragoste pentru copii!”

Soții Chirilă continuă să descrie ceea au trăit, ce au însemnat experiențele de la catedră și ce i-a determinat să meargă mai departe pe acest drum, anevoios uneori, dar plin de satisfacții și emoții.

„Au fost momente în care aș fi putut pleca în alte domenii, dar nu am făcut-o! De altfel, și pentru soția mea a fost parcă predestinat să ajungă dascăl. Fiind născută pe 15 septembrie, bunica ei i-a spus mereu că trebuie să ajungă învățătoare! Doamne, acum mă gândesc și exclam: ce au mai trecut anii!… Anul acesta școlar, 2019-2020, eu și soția mea am împlinit 40 de ani la catedră, de activitate didactică, ani frumoși, împliniți, dar, uneori, și grei, însă plini de dragoste pentru copii! Căci ceea ce ne-a făcut să rămânem la catedră a fost această infinită și neprețuită iubire pentru copii! Am simțit tot timpul că noi aici trebuie să fim până la capăt”, aduce aminte învățătorul Adrian Chirilă.

Maria Chirilă sintetizează superb anii din învățământ: „După 40 de ani, parcă răsfoiesc un roman, cu pagini scrise mai în grabă sau cu migală, cum au avut viața și timpul răgaz să le imortalizeze!”

Într-o manieră originală, succintă și expresivă, Maria Chirilă surprinde în câteva cuvinte alese ce au însemnat cei 40 de ani ca învățător, alături de partenerul de viață, Adrian.

„După 40 de ani, parcă răsfoiesc un roman, cu pagini scrise mai în grabă sau cu migală, cum au avut viața și timpul răgaz să le imortalizeze. Unele aduceri aminte și ani parcă sunt niște icoane vechi ale unui timp trecut, uitat și pierdut…”, simte învățătoarea Maria Chirilă.

Alături de toate aceste superbe trăiri și gânduri, Adrian Chirilă a crezut mereu că școala a fost pentru ei totul, viața lor.

„Pentru mine și soția mea, 40 de ani pe altarul școlii au însemnat multă, multă trudă, lecții, teste, serbări, fericiri, responsabilități, succese, zâmbete, dar uneori și lacrimi, îndoieli, dezamăgiri, ca și în viața noastră, pentru că școala pentru noi a fost totul, a fost viața noastră”, arată, cu sinceritate, Adrian Chirilă.

Povestea de vis a învățătorilor, soții Maria și Adrian Chirilă, după 40 de ani de activitate educațională neîntreruptă la catedră
Povestea de vis a învățătorilor, soții Maria și Adrian Chirilă, după 40 de ani de activitate educațională neîntreruptă la catedră

Învățătorii Chirilă: „A fi dascăl timp de 40 de ani a însemnat pentru noi o mare împlinire a unui vis, în afară de Dumnezeu, copiii redându-ne speranța și motivația de a merge mai departe!”

Cei doi învățători, Maria și Adrian Chirilă, consideră că, în anii în care au muncit și s-au dedicat activității profesorale, mereu în prim-plan au fost generațiile și generațiile de copii pe care i-au format și educat.

„A fi dascăl timp de 40 de ani a însemnat pentru noi o mare împlinire a unui vis, în afară de Dumnezeu, copiii redându-ne speranța și motivația de a merge mai departe, în fiecare zi cu zâmbetul pe buze, chiar dacă, de multe ori, sufletul nostru plângea. Ne-am regăsit fericirea pierdută, lăsând la poarta școlii problemele noastre de acasă și pășind în clasă cu fruntea sus, pregătiți să mai jucăm o piesă de succes pe această minunată scenă a clasei. Da, pentru noi, a fi dascăl înseamnă o mare responsabilitate, o onoare, o imensă bucurie, alături de copii la toate succesele lor, dar și la neîmpliniri. Am învățat, am râs, am cântat, am fost mândri, am suferit de multe ori și am plâns alături de ei”, declară, la unison, Maria și Adrian Chirilă.

Învățătorii Chirilă: „Pentru noi, începutul unui an școlar este întotdeauna cu trăiri emoționale puternice, de fiecare dată, este ca nașterea unei lumi noi, chiar dacă pentru un an…”

O nouă dovadă, plină de sinceritate, legată de ceea ce înseamnă pentru învățătorii Maria și Adrian Chirilă activitatea în sistemul de învățământ este oferită și de gândurile lor, când vine vorba despre începutul fiecărui an școlar.

„Pentru noi, începutul unui an școlar este întotdeauna cu trăiri emoționale puternice, de fiecare dată, este ca nașterea unei lumi noi, chiar dacă pentru un an, o mirifică lume a copilăriei, a viselor împlinite, o lume cu suflete minunate de copii care vibrează de fiecare dată la tot ceea ce facem, o lume cu muncă, cu realizări, cu cântece, poezii, o lume în care noi suntem umili sculptori ce modelăm suflete, personalități… Iar sfârșitul unui an școlar, cu multe acumulări, poate mai nostalgic, cu serbări deosebite, unde copiii își etalează talentele și aptitudinile pe care noi am încercat să le formăm”, arată învățătorul Adrian Chirilă.

Povestea de vis a învățătorilor, soții Maria și Adrian Chirilă, după 40 de ani de activitate educațională neîntreruptă la catedră
Povestea de vis a învățătorilor, soții Maria și Adrian Chirilă, după 40 de ani de activitate educațională neîntreruptă la catedră

„Când se termină o clasă a patra, parcă se termină o lume, o lume a noastră, dragă și intimă, neatinsă de nimeni”, declară învățătoarea Maria Chirilă

Cum este și firesc, pentru un învățător dedicat, pasionat și implicat trup și suflet în formarea viitorilor adulți, clipa despărțirii de elevi este una sfâșietoare și care lasă un gol imens.

„Da, și mai este ceva: când se termină o clasa a patra, parcă se termină o lume, o lume a noastră, dragă și intimă, neatinsă de nimeni, decât de noi și copii, o lume care se duce, dar speranța reînvie, pentru că urmează altă generație, alte suflete curate care așteaptă de la noi lumina, alte suflete care ne dau energie și viață. Poate acestea sunt frumusețea și eternitatea profesiei noastre: pregătim mereu suflete pentru viață, pentru viitor, noi suntem ca o flacără vie pe care o întreținem ani și ani, să nu se stingă, o flacără pe care trebuie să o dăm și noi mai departe”, crede Maria Chirilă.

Învățătorii Chirilă nu s-au limitat doar la activitatea de învățător: cei doi s-au implicat în numeroase proiecte culturale și educative

Așa cum le șade bine unor intelectuali, învățătorii Maria și Adrian Chirilă nu s-au limitat doar la munca de la catedră. Mereu au fost implicați în diverse proiecte culturale sau cu scop educativ.

„Încă din anii ’90, când m-am reîntors pe meleagurile natale, mi-a încolțit un gând, ca un vis frumos, un gând pe care l-am considerat ca o datorie, și anume de a scrie o monografie despre satul în care am văzut lumina zilei, despre oamenii minunați care trăiesc aici, despre istoria de sute de ani a acestei localități. Bunul Dumnezeu m-a ajutat și am realizat două monografii, una despre satul meu Hilița, iar cealaltă – despre satele comunei Costuleni. Ca om al școlii, ca dascăl, a scrie despre istoria acestor locuri a fost o onoare, pentru a-mi exprima dragostea pentru oamenii acestor locuri de baștină, dar mai ales am făcut-o pentru copiii acestor sate, care vor cunoaște cu adevărat istoria localităților lor. Copiii vor conștientiza că istoria satelor lor este o fărâmă de istorie locală ce compune marele chip al istoriei naționale” declară învățătorul Adrian Chirilă.

Adrian Chirilă, despre iubirea pentru meleagurile natale: „Marele poet Eminescu spunea că iubirea locurilor în care te-ai născut înseamnă cunoașterea și iubirea trecutului, cunoașterea valorilor lui, pentru ca, apoi, să-ți iubești țara!”

Fin cunoscător al istoriei locului în care s-a născut, Adrian Chirilă privește cu admirație și respect la marii români și la ceea ce au făcut ei pentru națiune.

„Marele poet Eminescu spunea că iubirea locurilor în care te-ai născut înseamnă cunoașterea și iubirea trecutului, cunoașterea valorilor lui, pentru ca, apoi, să-ți iubești țara! În timp ce marele om de stat Mihail Kogălniceanu, care a avut în secolul al XIX-lea moșie la Hilița, spunea despre iubirea de țară că aceasta pornește de la familie, comunitate și, apoi, de la națiune. Așadar, iubirea de țară, pentru copii, înseamnă mai întâi iubirea pentru familie și comunitate”, afirmă Adrian Chirilă, învățător la școala din Hilița.

Legat de toate acestea au avut loc și lansări de carte. În 2014, la Școala din satul Hilița, apoi, în 2016, la Biblioteca Central Universitară (BCU) «Mihai Eminescu», din orașul Iași, în februarie, iar, în aprilie, la Căminul Cultural Costuleni. De asemenea, învățătorii Chirilă au participat la foarte multe activități de voluntariat, pentru început la Crucea Roșie, apoi parteneriatul timp de 11 ani cu World Vision. Sunt și membri ai Asociației Procomunitate Costuleni. A urmat și parteneriatul cu Fundația „Șansa”, din Olanda, care, ani la rând, a organizat activități de voluntariat, vara – la școală, numite „Summer Week”.

Povestea de vis a învățătorilor, soții Maria și Adrian Chirilă, după 40 de ani de activitate educațională neîntreruptă la catedră
Povestea de vis a învățătorilor, soții Maria și Adrian Chirilă, după 40 de ani de activitate educațională neîntreruptă la catedră

În loc de epilog, despre ceea ce au făcut, învățătorii Chirilă mărturisesc: „De multe ori ne-am întrebat retoric: dacă ar fi să o luăm de la capăt, am alege tot această nobilă și frumoasa profesie?

În final, învățătorii Maria și Adrian Chirilă spun din suflet că, dacă ar putea întoarce timpul și ar fi momentul alegerii pentru ceea ce vor face în viață, cu siguranță ar alege același drum.

„La școală, eu și soția mea am instruit ani la rând grupuri corale cu copii, care au participat și la spectacole în alte localități. De vreo doi ani am instruit și un grup de copii cu chitarele. Ar fi atât de multe de spus, dar e greu să scrii despre o viață și o muncă de om. Ca epilog, aș vrea să spun că unii dintre elevii noștri ne numeau «părinții noștri de la școală», onorant și emoționant pentru noi.

Nu mai pot spune decât atât: am fost părinți la generații și generații de copii, deschizându-le ușa unei lumi fără sfârșit: cunoașterea! Noi le deschidem uși copiilor spre viitor și îi învățăm să treacă dincolo de ele, spunea cineva despre învățători. De multe ori ne-am întrebat retoric: dacă ar fi să o luăm de la capăt, am alege tot această nobilă și frumoasă profesie?! Cu siguranță, DA!”, au conchis Maria și Adrian Chirilă.

Povestea celor doi învățători din localitatea Hilița, care au aniversat 40 de ani de carieră în învățământ, este una exemplară, demnă de urmat și pentru actualele generații, deopotrivă de elevi, dar și de cei care-și doresc să ajungă învățători. Din păcate, unele dintre realitățile din sistemul de învățământ public din România nu sunt demne de munca, pasiunea și implicarea celor doi.





Comentarii
  • Frumoși și dragi colegi de liceu ! Vă felicit și va prețuiesc pentru toată activitatea deosebită pe care ați desfășurat-o cu micile vlăstare! Vă prețuiesc pentru că sunteți oameni adevărați ! Vă prețuiesc pentru dăruirea și frumosul care devin molipsitoare în preajma voastră ! La voi se potrivește foarte bine : ” Omul sfințește locul ! ” Să aveți mulți ani sănătoși și să vă bucurați în continuare de respectul și aprecierea semenilor !

  • Oameni de o inalta tinuta morala ;i profesionala. a multumesc pentru ca mi ati pus condeiul in mana….si datorita dumneavoastra am ajuns OM

  • Bravo ziar! Asemenea oameni exista in număr mai mare decât Hoții și bandiții de politicieni. Cititorii normali prefera aceste materiale jurnalistice. Simți o stare de bine când citești despre oameni cinstiti și muncitori și despre faptele lor. Mai bine așa.

Adauga un comentariu