Povestea din spatele mănăstirii Mihai Vodă din Capitală

Povestea din spatele mănăstirii Mihai Vodă. Există o legendă cu mai multe versiuni, care explica motivaţia construirii acestei mănăstiri, de către Mihai Viteazul.

De mănăstirea Mihai Voda sunt legate mai multe legende. Una însă este bine cunoscută în rândul romanilor. Povestea explica motivaţia construirii acestei mănăstiri, de către Mihai Viteazul.

Potrivit legendei într-o iarnă geroasă, undeva între anii 1589-1591, Mihai, fiul vitreg al lui Patrascu Voda cel Bun este prins din porunca lui Alexandru-Voda cel Rău.

Motivul ar fi fost că acesta a uneltit pentru a ajunge la domnie. Mihai este dus spre Piaţa Sf. Anton, locul în care trebuia să fie executat prin decapitare.

Povestea din spatele mănăstirii Mihai Vodă

Drumul spre piaţa trecea pe lângă Biserica Albă Postăvari de sub Dealul Spirei, iar Mihai cu permisiunea gărzilor se opreşte la Sfânta Liturghie a bisericii.

Se închină la icoana Sfântului Nicolae, făcând totodată şi legământul de a construi o mănăstire pe dealul din apropiere, dacă va scăpa cu viaţa din această situaţie.

Legenda mănăstirii Mihai Voda din Capitală

Versiunile legendei oferă două variante prin care Mihai a scăpat de osânda pregătită de Alexandru-Voda cel Rău.

Prima vorbeşte despre o garanţie depusă de 12 boieri, iar a doua accentuează calităţile fizice ale lui Mihai.

Un bărbat falnic şi deosebit de arătos

La vederea lui Mihai, gâdele înspăimântat ar fi aruncat securea şi ar fi fugit. Conform acestei variante Mihai ar fi fost eliberat la presiunea membrilor comunităţii, strânşi la locul execuţiei.

Eliberat, Mihai îşi ţine promisiunea luată în faţa lui Dumnezeu şi construieşte mănăstirea.

„…banul Mihai au jurat cu 12 boieri înaintea lui Alexandru Voda că iaste fecior de domn şi aşa au scăpat cu viaţa
[Mihai ajungând domn] mănăstirea încă o au făcut, care să veade şi să numeaste Mihai Vodă, precum s-au făgăduit în nevoia lui”

Cronica citată, dar nenumita de Claudia Tita-Mircea în Biserica Mănăstirii Mihai Voda; monumentele Bucureştiului istoric. 2006 p. 5