Societatea ieseana Mica Industrie are o istorie interesanta, presarata cu delicii penale la tot pasul. Ilegalitatile in povestea societatii au inceput in 1947, cand idealurile socialismului au facut ca IMM-urile vremii sa fie trecute in proprietatea statului, de comun acord cu senilele sovietice. Conglomeratul de cooperative a fost poreclit initial „Proletarul”, apoi a figurat in acte cu apetisantul nume de IJIM, pe romaneste Intreprinderea Judeteana de Industrie Mica. Dupa 1989, statul s-a decis ca nationalizarile au fost strambe si a hotarat ca este vremea unei restitutio in integrum, ca la carte. IJIM, pe nou Mica Industrie SA, a trecut in portofoliul Fondului Proprietatii de Stat. Nu a contat ca FPS nu avea nici un act de proprietate pe activele batranilor capitalisti, care au si actionat in justitie sa le recupereze. Procesul-verbal a fost intocmit de Ginetta Roman, la cererea FPS, iar licitatia pentru privatizarea firmei a castigat-o PAS, condus de, ati ghicit!, aceeasi Ginetta Roman. Doamna in cauza are toate recomandarile sa se ocupe de asemenea afaceri curate: in fond, cine nu poate avea incredere in sotia purtatorului de cuvant al FPS, Edi Roman? Procesul-verbal de evaluare a activelor societatii a inclus si niscai active care aveau, fata de celelalte, o calitate in plus: erau in litigiu, erau revendicabile sau de-a dreptul revendicate. Vom reveni in numarul de maine cu povestea detaliata a preafrumoasei povesti a privatizarii de la SC Mica Industrie.
Ziua de Iasi