Din cauza problemelor din familie, Constantin Ursu a fost nevoit să fie luat în grija statului încă de la vârsta de 5 ani. Acesta spune că a stat în 3 centre de plasament, la Piatra Neamț, în Pașcani și la Târgu Frumos. După ce a împlinit recent 18 ani, a vrut să lase în urmă această viață, însă s-a trezit că nu are unde să se ducă. Băiatul nu a terminat nici măcar școala gimnazială și își caută un loc de muncă în Iași.
Un tânăr ieșean povestește despre viața sa în diverse centre de plasament din Iași, despre copilărie și familie. Constantin Ursu a împărtășit faptul că vreme de 13 ani a fost lipsit de căldura unui cămin familial și crescut de stat. Acesta relatează că cel mai rău a fost în centrul de la Târgu Frumos, unde a fost terorizat de alți colegi care s-au proclamat lideri peste cei mai slabi. Deși tânărul are părinți, frați și surori, nimeni nu își asumă responsabilitatea de a-l susține acum, la început de drum.
Constantin Ursu, un ieșean plimbat prin 3 centre de plasament
Constantin Ursu este un tânăr din Iași care și-a petrecut copilăria și adolescența departe de familie, mutat de la un centru de plasament la altul. Acesta povestește că are mai mulți frați și o soră și că au trăit într-un mediu plin cu violență și abuz de alcool. Încă de la 5 ani, a fost luat în custodia statului din cauza abuzurilor comise de tatăl său
„Am avut condiții grele în familie, tata o bătea rău pe mama, se îmbăta, făcea scandal și la 5 ani m-au luat în plasament. Am fost de la 5 la 7 ani la Piatra Neamț, 3 ani la Pașcani și după m-au dat la Târgu Frumos. Acolo e o clădire cu gratii făcută special pentru fugari. Băieții de acolo fug de la centru. Și eu am fugit. Mergeam la mama, care mă ascundea și după mă prindea Jandarmeria și mă trimitea înapoi la Centru. Aveam niște colegi mai mari care ne băteau și ne luau mâncarea, își băteau joc de noi. Când fugeam și mă întorceam mă umileau. Îmi spuneau «fugarule», «escrocule» și mă puneau de serviciu pe sector să fac curat”, povestește ieșeanul.
Pe lângă apelativele pe care le foloseau adolescenții ca să îl jignească, utilizau și alte metode pentru a-l umili
„Colegii mai mari mă puneau să spăl veceurile și e multă muncă. De ce să fac asta? Cu ce am greșit? Dar nu protestam, îmi dădeau palme și tăceam din gură. Erau niște băieți care vărsau butoaie și găleți cu apă pe jos. Când ștergeam toată apa, o vărsau înapoi. Mă torturau psihic. Unul s-a luat de mine și am dat cu pumnul în geam ca să audă educatorul. Dacă nu spărgeam geamul, nu mă auzea și îmi luam bătaie. M-am tăiat rău la mână, am fost operat la Spitalul „Sfânta Maria”, asta s-a întâmplat acum un an și o lună”, adaugă băiatul.
După ce a atins vârsta majoratului, tânărul a decis să își ia viața în mâini, doar că a ajuns pe drumuri
Împlinind recent 18 ani, Constantin Ursu a decis să părăsească centru de plasament și să înceapă o viață nouă. Cu toate acestea, s-a lovit de multe uși închise sau în situații neplăcute.
„Părinții mei au divorțat între timp. Mama are acum un iubit care nu mă primește. Exagerează, e rău cu mine, cred că e posesiv. Am stat la un moș de-al meu. La început totul era bine, mâncam cum trebuie, dar am observat că nu se spălau, nici pe mâini, nici pe corp. Mie nu îmi place să stau mizerabil, așa că am plecat. Mai am 2 frați și o soră. Unul e la București, a zis că vine peste 4 zile să vedem cum îmi rezolv situația, dar până atunci nu am unde să stau. Celălalt frate are 17 ani și lucrează la o frizerie în Pașcani. Și el stă în plasament, dar are condiții mai bune. Sora are 19 ani și locuiește în Iași cu iubitul, în chirie. Amândoi lucrează. Ea nu prea mă bagă în seamă, mă mai jignește, dar nu vreau să fiu rău cu ea, e sora mea până la urmă”, explică Constantin Ursu.
Tânărul spune că își dorește să își găsească un loc de muncă și să se întrețină singur. Intenționează să termine și școala, dar plănuiește să participe la cursuri doar de 2 ori pe săptămână și în restul timpului să muncească. A pus ochii pe o poziție de spălător de vase la un restaurant.
Ieșeanul spune că statul oferă ajutoare financiare în cazuri similare cu al lui, însă are buletinul expirat și nu poate să își facă altul din cauza lipsei domiciliului.
Reprezentanții de la DGASPC vin cu soluții pentru astfel de cazuri
Cei de la DGASPC, auzind despre caz, au declarat că au soluții pentru situația dificilă în care se află tânărul ieșean.
„Noi avem un centru de inserție socio-profesională care se ocupă de integrarea acestor tineri. De-a lungul vremii, cei de la centrul de incluziune socială și-au tot făcut simțită prezenta prin centre și le-au explicat tinerilor cum se procedează. Este vorba de cazarea și sprijinirea pe o perioadă limitată. Li se caută un loc de muncă, beneficiază de cazare, masă și consiliere. Băiatul nu cred că a știut unde să apeleze și ce să facă. Nimeni nu rămâne pe drumuri și nimeni nu e dat afară în stradă. Toți beneficiază de sprijin. Se poate ca mai târziu să nu se adapteze unui loc de muncă, dar asta e altă poveste. Atunci când termina școala și iese din sistem, beneficiază și de o sumă de bani și de servicii, de cursuri de formare, de loc de muncă. Dacă nu a terminat nici clasa a VIII-a, poate lucra doar ca muncitor necalificat. Cel mai bine pentru vârsta lui ar fi să facă un curs de recalificare într-un domeniu în care are oarecare aptitudini și interes. E o poveste complicată”, a declarat Tiberiu Bantaș, purtătorul de cuvânt al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași.
Întrebat despre conflictele între colegii de la centru, Tiberiu Bantaș explică faptul că sunt dese întâlnite astfel de cazuri, în special în centrele de plasament ce găzduiesc copii cu probleme.
„Lucrurile astea se întâmplă în orice colectivitate. Există educatori, un șef de centru, se face ancheta, se iau masuri, eventual se mută la altă grupă. Vinovații sunt pedepsiți conform regulamentului, li se iau anumite drepturi. Acolo e modul de reabilitare comportamentală. Sunt tineri până în 14 ani și după 14 ani care au comis fapte penale. Provin din medii viciate cu părinți, frați care au avut contact cu legea penală. Încercăm să îi reabilităm pe cât posibil. Niciun centru de-al nostru nu are regim de penitenciar cum au școlile de reeducare, care aparțin de la Ministerul Justiției. Cei care recidivează pleacă la Târgu Ocna și au peste 14 ani. Cei sub 14 ani încercăm să îi reabilitam cât se poate, acolo, la Târgu Frumos”, adaugă purtătorul de cuvânt al DGASPC Iași.
Acum, ieșeanul care a fost crescut prin centre de plasament caută o soluție pentru situația grea în care se află.
Cam puturos băiatul ăsta… dar vina e a părinților, că nu au știut să aibă grijă de el, apoi a sistemului jegos din Românica unde a fost lăsat ca în junglă în cămin.. daca nu ajunge boschetar, probabil ajunge la pușcărie..
Nu vreau să fac reclamă la alt ziar, dar îi cumpăr eu unul din ăla, ziarul ăla cu E, și îi și deschid pagina la locuri de muncă. E plin acolo. Și unele au și cazare.
Deci nu mai fi un milog puturos și marș la muncă.
Dacă nu îți place munca ori în canale ori la penitenciar. M-am săturat de putori din astea care evită munca și se plâng.
Doriti să știți ce se întâmpla în acel centru? Urmariti aicihttps://www.facebook.com/diana.maftei.92