Sistemul bancar din România impune costuri mult mai mari pentru credite în comparație cu țările din vestul Europei, penalizând direct cetățenii și blocând competitivitatea economică a țării. Acest dezechilibru major a fost adus în atenția publică de președintele fondator AUR, Marius Lulea, care a oferit un calcul concret privind povara financiară pe care o suportă familiile de români.
Potrivit analizei prezentate de liderul politic, diferențele de dobândă dintre România și alte state membre UE, precum Spania, transformă achiziția unei locuințe sau finanțarea unei afaceri într-un efort mult mai greu de susținut.
53.000 de euro în plus pentru același credit
Președintele fondator AUR, Marius Lulea, a ilustrat această inechitate printr-un exemplu clar, bazat pe costul creditării pe termen lung:
„Pentru un credit de 100.000 euro, pe 20 de ani, românul plătește nedrept suplimentar aproximativ 53.000 de euro față de un spaniol.”
Această diferență majoră de cost afectează direct puterea de cumpărare și standardul de viață al populației, transformând creditarea într-o povară în loc să fie un motor de dezvoltare.
Dobânzile mici – condiția unei economii puternice
În viziunea sa, o economie națională nu se poate moderniza și nu poate deveni performantă atâta timp cât capitalul rămâne extrem de scump. Președintele fondator AUR, Marius Lulea, a explicat mecanismul prin care valoarea monedei naționale și stabilitatea economică depind direct de producția internă și de accesul la finanțare accesibilă.
„Nu poți avea o economie performantă cu credite scumpe. Capitalizarea ieftină este o condiție a unei economii puternice, cu atât mai mult cu cât astăzi banii nu mai au acoperire în aur sau în alte bogății, ci în ceea ce produce țara respectivă. Dacă nu produci, ci doar consumi, valoarea banilor se prăbușește. De aceea, este în interesul unei națiuni ca dobânzile să fie scăzute, afacerile să prospere, iar moneda să devină stabilă și puternică”, a subliniat Marius Lulea.
Liderul AUR avertizează că, fără o reformă a condițiilor de finanțare și fără o stimulare reală a producției autohtone, economia românească va rămâne dependentă de consum și vulnerabilă în fața dezechilibrelor externe.