Au apărut primele imagini cu Emma, fiica Teodorei Marcu, după tragedia care s-a abătut asupra familiei micuței. Fata în vârstă de 3 ani a fost martoră la uciderea mamei sale, care a fost împușcată pe stradă de fostul iubit. Acum, micuța Emma a fost însoțită de bunicile ei și s-a întâlnit cu copiii lui Tzancă Uraganul, prietenii ei.
Zilele trec greu pentru familia Teodorei, dar și mai greu pentru fetița ei, de doar trei ani. Martoră inocentă la tragedia care i-a luat mama, copila încearcă acum, pas cu pas, să-și regăsească liniștea în brațele celor care o iubesc, potrivit Wowbiz.
Primele imagini cu Emma, fiica Teodorei Marcu, după tragedie
Într-o lume care a devenit, peste noapte, de neînțeles pentru ea, fetița Teodorei a găsit puterea să zâmbească din nou. Un zâmbet timid, dar sincer, surprins în primele imagini publice cu micuța, la câteva zile după ce și-a pierdut mama într-un mod care a șocat o țară întreagă.
Emma a fost văzută jucându-se și întâlnindu-se cu copiii lui Tzancă Uraganul, cu care era deja prietenă. Copiii s-au grăbit să o îmbrățișeze, cu o naturalețe pe care doar cei mici o pot păstra intactă, chiar și când în jurul lor lumea se frânge. Teodora obișnuia să se joace cu fetița și cu micuții cântărețului în același cartier, iar această legătură a rămas vie, chiar și fără ea.
Însoțită de cele două bunici, mama Teodorei și mama lui Alex, fetița părea liniștită, prinsă pentru câteva clipe într-un moment de normalitate. Această apropiere tandră, afecțiunea și grija constantă din partea celor două femei, este exact ceea ce specialiștii recomandă într-o astfel de situație.
La vârsta de 3 ani, copilul nu înțelege pe deplin noțiunea de moarte, dar simte absența și schimbarea. De aceea, ceea ce i se spune acum contează enorm.
„Este foarte important să fie protejat și ghidat, astfel încât el să interiorizeze ceea ce s-a întâmplat dar într-o formă mai suportabilă de el, într-o formă pe care să o accepte”, a explicat psihologul Keren Rosner.
O îmbrățișare de copil face mai mult decât toate cuvintele
Imaginile surprinse în cartier, cu fetița în brațele prietenilor ei, cu ochii mari și zâmbetul mic, au rupt inimile celor care le-au văzut. Nu pentru că ea plângea, ci tocmai pentru că a reușit, pentru o clipă, să se comporte ca un copil normal, departe de coșmarul pe care l-a trăit.
Și poate tocmai această afecțiune din jur, din partea bunicilor, a copiilor, a celor care o țin strâns în viață, este șansa ei la vindecare.
Nu completă, nu rapidă, dar posibilă. Pentru că uneori, o îmbrățișare mică între copii poate face mai mult decât orice altceva. Mai ales când lumea adulților a căzut în bucăți.