Primele monede romanesti

Dupa intemeierea celor doua Tari Romane in secolul al XIV-lea, domnitorii acestora emit monede cu insemne heraldice si cu simboluri ale suveranitatii lor.

In Tara Romaneasca, primele monede (ducati si dinari de argint si bani – moneda divizionara) sunt batute de Vladislav Vlaicu, avand pe ele stema tarii, acvila cruciata. Cativa ani mai tarziu, Petru Musat, domnul Moldovei, face acelasi lucru, punand in circulatie grosi de argint.

Vezi si Cele mai frumoase cinci monede nationale – FOTO  

Pana in secolul al XV-lea, voievozii din ambele principate au continuat sa bata fara intrerupere monede. Mircea cel Batran a emis, in 1413, un privilegiu prin care se permitea plata darilor in patru feluri de monede: ducati, fertuni, bani si perperi. Pe unele monede emise de acest domn apare efigia Mantuitorului Iisus Hristos, avand ca model, probabil, monedele bizantine, bulgaresti si sarbesti, care circulau in epoca respectiva.

In secolele urmatoare, monetariile din Moldova si din Tara Romaneasca au functionat cu mari intreruperi.

Vezi si Cele mai vechi monede romanesti  

Despot Voda a batut, intre 1561-1563, monede frumos lucrate. Legenda spune ca metalul destinat acestor bani a fost obtinut din topirea candelelor si a clopotelor din biserici. Demne de amintit sunt si monedele de arama batute, intre 1572 si 1574, de Ion Voda cel Cumplit, avand pe avers efigia voievodului, iar pe revers, capul de zimbru, stema Moldovei. Mai tarziu, in secolul al XVII-lea, domnitorul Istrate Dabija bate moneda la Suceava, in „banaria” care exista acolo. in Tara Romaneasca, monetaria se numea „hereghie”.

Si in Transilvania s-au emis monede, in special ducati de aur si taleri, precum si moneda divizionara de arama.

De-a lungul timpului, in Tarile Romane au circulat si o multime de monede straine, dintre care mai importante sunt talerii turcesti, rusesti sau „nemtesti”, galbenii unguresti, austrieci sau „tataresti”, zlotii unguresti si turcesti, carboavele rusesti, zechinii (techinii) venetieni etc. Unele monede aveau nume interesante: silingii suedezi erau numiti „salai”, iar o moneda turceasca se numea „megidia”. in veacul al XVIII-lea, in Principate circulau peste 100 de tipuri de monede straine.

Sursa: Terra Magazin, ianuarie – aprilie, 2005