Război pentru șefia SIE

Cine va fi viitorul șef al spionajului românesc? Cine va conduce Serviciul de Informații Externe, al doilea ca importanță în ierarhia acestor instituții de forță? Pentru a răspunde acestei întrebări cât mai convenabil, s-au mobilizat nu numai liniile de putere interne, ci și cele externe și s-a declanșat o confruntare de toată frumusețea, atât între palate, cât și între principalele forțe politice ale coaliției.

Serviciul de Informații Externe este extrem de important pe tabla de șah geopolitică. România, indiferent de exhibițiile periculoase pe care le face în plan democratic, continuă, prin poziția pe care o deține, să fie o piesă extrem de importantă în angrenajul euroatlantic. Și asta chiar dacă, pentru moment cel puțin, s-a declanșat un veritabil război rece între Washington și Bruxelles. Spionajul românesc, din această perspectivă, este în prima linie a unui război invizibil, dar în același timp deosebit de violent, dus pe mai multe fronturi. Nu doar pe frontul din Ucraina versus Federația Rusă. Prin tradiție, prin experiența extraordinar de bogată acumulată în anii anteriori, încă de pe vremea regimului comunist, Serviciul de Informații Externe a reușit performanța de a se infiltra în interiorul celor mai puternice organizații teroriste din lume și, din această perspectivă, a luptat pe toate fronturile, mutându-se cu arme și bagaje în tabăra euroatlantică după căderea regimului comunist. Suntem prezenți, prin spionii pe care îi avem, în toate zonele sensibile ale lumii: în Orientul Mijlociu, practic în toate statele arabe, în Africa, în America de Sud, dar și în lumea Occidentală, unde agenți experimentați ai României au reușit și reușesc să penetreze comunități etnice ale emigranților relativ închise și inaccesibile pentru autoritățile din statele respective. Am enumerat mai sus doar câteva dintre argumentele care stau la baza interesului cu totul și cu totul special pe care partenerii noștri, în special europeni, îl manifestă față de Serviciul românesc de spionaj, în general, și de persoana care urmează să îl conducă, în special.

Din păcate pentru ei, dar și pentru noi, în această rundă a confruntării politice de la București, în care se implică cu toată energia partenerii europeni, în special Franța și Germania, din nefericire Statele Unite lipsesc. În acest moment, autoritățile de tip globalist, progresist, neomarxist și sorosist își exercită influența în totalitate în ceea ce privește disputa pentru desemnarea viitorului șef SIE.

Avem mai multe servicii secrete, dar în ceea ce privește conducerea acestora, fie în sensul asigurării continuității, fie în sensul succesiunii, situația este peste tot tranșată, cu excepția Serviciului de Informații Externe. După lovitura de stat din decembrie anul trecut, partidele politice care s-au înșurubat la putere, puternic ghidate și de către partenerii europeni, au reușit să își împartă autoritatea asupra serviciilor secrete și celorlalte instituții de forță, cu excepția însă a Serviciului de Informații Externe. Așa cum a funcționat până în prezent și funcționează algoritmul, fără a mai intra în alte detalii, teoretic această poziție ar trebui să revină Partidului Social Democrat. Aici trebuie să reamintesc un detaliu care poate căpăta o importanță majoră la momentul desemnării: indiferent care va fi persoana agreată și de unde provine aceasta, desemnarea pe post nu se poate face nici la Cotroceni, nici la Palatul Victoria, nici în altă parte, ci doar în Parlament, prin votul majorității. O majoritate în care ponderea cea mai importantă o deține PSD. Pentru a preciza premisele războiului care se desfășoară în surdină, dar în mare forță în aceste zile, trebuie să ținem cont de faptul că el se desfășoară pe mai multe planuri: între cele mai puternice state europene, care au pretenția că dețin tutela asupra României și sunt direct interesate să-și plaseze omul de încredere în fruntea Serviciului de Informații Externe; între partidele politice, dintre care cel mai relevant și cel mai îndreptățit să aibă decizia este PSD; dar și între cele două palate, Cotroceni și Victoria, unde jucătorii, Nicușor Dan, întors cu cheia de întreaga camarilă plasată în interiorul instituției prezidențiale, și Ilie Bolojan, și acesta cu camarila sa, fac eforturi aproape supraomenești de a-și exercita autoritatea. Ieri au fost lansate pe piață fel de fel de ipoteze, unele aparent logice, altele de-a dreptul halucinante, legate de întreruperea prelungitei vacanțe mioritice a președintelui numit Nicușor Dan și descinderea acestuia la Palatul Victoria, nu pentru a prezida o ședință a Guvernului, nu pentru a participa la o dezbatere organizată de liderii coaliției, ci pentru a media, încercând să-și impună propria voință între Ilie Bolojan și liderul PSD, Sorin Grindeanu. Aparent, secretul unei întâlniri de doar 20 de minute, care a întrerupt concediul prelungit al lui Nicușor Dan, a fost bine păstrat și bine mascat prin fel de fel de speculații lansate pe piață. În realitate, Nicușor Dan a participat la această întâlnire în efortul de a impune, în acord cu președinția franceză, de unde a primit dispoziții exprese în acest sens, un om de încredere la conducerea Serviciului de Informații Externe, care să fie agreat în final și de premierul Ilie Bolojan, care în această partidă joacă, cum este și firesc, de partea Partidului Național Liberal, și de liderul PSD, care nu se poate întoarce la partid în speranța că va fi ales președinte fără trofeul conducerii preluării SIE de către un reprezentant al propriei formațiuni politice.

Extrem de interesant, dar și scandalos, este să enumerăm numele câtorva persoane care, din perspectiva de mai sus, s-ar afla „în cărți”. Bruxelles-ul, în special prin intermediul președinției franceze, dar și al Cancelariei Germaniei, a făcut presiuni ca la șefia SIE să fie numită pentru prima dată o femeie, în persoana Alinei Mungiu Pippidi. Numai că Alina Mungiu Pippidi nu reprezintă și nu a reprezentat niciodată Partidul Social Democrat. Așa că, în contrapondere, Sorin Grindeanu, care a fost și este susținut mai discret sau mai la vedere de către Serviciul Român de Informații, cu care a colaborat îndeaproape și când la butoane s-a aflat Florian Coldea, și ulterior, a venit cu o propunere surpriză în persoana lui Alexandru Petrescu. Numai că Alexandru Petrescu, un personaj agreabil, cât se poate de decent, este și el arondat de mai mulți ani Serviciului de Informații Interne. Spionii români nu ar agrea sub nicio formă o asemenea combinație. Pe acest fond, presupun că, pe post de sperietoare, au mai fost lansate în dispută două nume: Mihai Răzvan Ungureanu, susținut de PNL, dar și un nume avansat de Alina Mungiu Pippidi, Emil Hurezeanu, care în principiu îndeplinește criteriul provenienței din rândul SIE, dar pe de altă parte este mai degrabă apropiat de Partidul Național Liberal decât de PSD. Una peste alta, bătălia pentru viitorul șef SIE s-a transformat într-un talmeș-balmeș din care, în final, s-ar putea ca PSD, în general, și Sorin Grindeanu, în special, să rămână cu ochii în soare. Adică să se trezească într-o situație fără precedent, în care acest partid să nu aibă niciun om-cheie în niciunul dintre serviciile secrete ale României.

Nicușor Dan a plecat de la Palatul Victoria așa cum a venit. Fără nicio soluție. Fără nicio soluție într-o chestiune punctuală, extrem de importantă. La fel cum e silit să recunoască deschis că nu are nicio soluție în ceea ce privește soluționarea crizei economice și nicio strategie de apărare și siguranță națională. Așa că se întoarce pe coclauri la cules de mure.