Republica Moldova sau capcana cu miere

Reprezentanții Federației Ruse de la cel mai înalt nivel reproșează regimului Maiei Sandu faptul că Republica Moldova ar avea o atitudine neprietenoasă față de Federația Rusă. Se miră și se întreabă de ce. În subliminal există, desigur, ca de fiecare dată, și o amenințare. În sensul că statele neprietenoase față de Moscova au de suferit o serie de consecințe. Ce este și ce nu este real? Ce se ascunde în spatele acestei acuzații? Și, de fapt, care sunt intențiile regimului Maiei Sandu?

Am utilizat în titlul acestei analize o expresie consacrată. Și anume „capcana cu miere”. Termenul se referă la ispitele de natură erotică, care îi pun deseori la încercare pe oamenii de afaceri, dar și pe demnitarii unor state socotiți vulnerabili și coruptibili. Oare Republica Moldova funcționează în acest moment ca o capcană cu miere utilizată de progresiștii europeni și vizând Federația Rusă? Dacă da, în ce scop?

Am să deschid, pentru început, o scurtă paranteză. Kremlinul comite, în mod repetat, o eroare premeditată. Împarte pur și simplu lumea în două categorii: în state prietenoase față de Federația Rusă și state neprietenoase. Fără doar și poate, cele două categorii există. Nimeni nu poate contesta faptul că, în acest moment, o bună parte dintre statele Uniunii Europene, din motive pe care nu are niciun rost să le mai dezvolt, manifestă o atitudine neprietenoasă, ci dimpotrivă, de-a dreptul ostilă față de regimul lui Putin, pe care îl acuză pentru declanșarea și întreținerea războiului din Ucraina. Și alte state din coaliția celor peste 40 de state care susțin Ucraina în războiul ei legitim de apărare sunt considerate ca având o atitudine neprietenoasă față de Kremlin. Există, de asemenea, state considerate a fi prietenoase, cum sunt cele din BRICS, cu care Federația Rusă încheie alianțe diplomatice, economice și chiar militare din ce în ce mai solide.

Absurdul constă în faptul că ideologii de la Kremlin, în frunte cu Vladimir Putin, nu concep nici în ruptul capului că este posibil să mai existe o categorie a treia de state, care nu sunt nici prietenoase, nici neprietenoase. Care, prin urmare, au o atitudine neutră față de Federația Rusă în special și în raport cu tema războiului din Ucraina în general. Eu cred că eroarea este deliberată. Eu cred că Vladimir Putin, procedând astfel, intenționează să culpabilizeze – și, prin aceasta, să vulnerabilizeze – în plan psihologic, și state care, în definitiv, sunt rezervate în raport cu dramaticele evenimente din plan european din ultimii peste trei ani și jumătate.

Dar care este situația Republicii Moldova? Foarte pe scurt, Republica Moldova, conform Constituției sale, este un stat neutru. Care, prin urmare, ar trebui să se manifeste ca atare. Atât în raport cu Uniunea Europeană și NATO, cât și în raport cu Federația Rusă. Neutralitatea Republicii Moldova nu este întâmplătoare. Și nu reprezintă un moft al cuiva. Este o necesitate obiectivă. Din mai multe motive.

Pe scurt, legată de Republica Moldova există, așa cum toată lumea știe, Transnistria, care nu numai că are un regim, în realitate, autonom, deși juridic face parte din teritoriul statului moldovean, precum și o altă enclavă, Găgăuzia, care și ea are un statut cvasi-independent. Aceste enclave nu reprezintă vreo întâmplare sau simple accidente geopolitice. Tiraspolul reprezintă un spațiu indispensabil Federației Ruse. Nu pentru că de acolo ar urma să fie declanșat vreun atac împotriva Moldovei sau României, ci pentru că reprezintă platforma și baza logistică utilizate pentru upgradarea șanselor Federației Ruse în războiul cu Ucraina și, de asemenea, pentru eventualitatea unui atac major, de pe uscat, împotriva Odessei.

Totodată, la Tiraspol există cel mai mare depozit militar din Europa al Federației Ruse. Am utilizat mai sus aceste exemple pentru a explica motivele care au determinat, încă de la începutul ultimului deceniu al secolului trecut, Republica Moldova să aleagă, prin Constituție, statutul neutralității. Există, desigur, și alte motive, unul dintre acestea fiind faptul că niciun recensământ din Republica Moldova nu a demonstrat până în prezent că ar exista o majoritate sau perspectiva unei majorități a cetățenilor de a opta pentru reunificarea cu România. Dimpotrivă. Și fac această afirmație și ca o persoană care, tot prin anii ’90, a luptat constant și cu toată forța pentru reunificare și care, în cele din urmă, a înțeles faptul că numărul cetățenilor care doresc acest lucru era, este și va rămâne minoritar.

O parte dintre locuitori sunt de etnie rusă, o altă parte este reprezentată de familii mixte și cei mai mulți din cele două categorii pe care tocmai le-am pomenit nu sunt atât de rusofoni cât s-ar putea crede, cât reprezintă nostalgici sovietici. Ceea ce denumim în mod curent „homo sovieticus”.

Una peste alta, statutul de neutralitate al Republicii Moldova este cât se poate de adecvat. Cu acest statut, dacă Bruxelles-ul insistă, și, firește, cu sprijinul României, Republica Moldova ar putea fi acceptată, printr-un proces accelerat, în Uniunea Europeană. Sub nicio formă însă în NATO.

Consecința este că, în mod rațional, Republica Moldova nu ar trebui să manifeste, așa cum se întâmplă, o politică ostilă față de Federația Rusă. Moscova are dreptate atunci când acuză Chișinăul de o politică neprietenoasă. Maia Sandu s-a lăsat împinsă literalmente în această capcană de șefii ei de la Bruxelles și, până nu cu multă vreme în urmă, de regimul Biden. A fost și este un act mai mult sau mai puțin discret de provocare la adresa Kremlinului sau, așa cum spunem noi frecvent, de băgare a bățului prin gard.

În același timp, acest joc de tip geostrategic este periculos nu numai pentru viitorul Republicii Moldova, ci și pentru România, în special, care s-ar putea lăsa antrenată în mod iresponsabil într-un conflict, și chiar pentru Uniunea Europeană, care nu are niciun motiv rațional de a intra într-o nouă coliziune pe această temă a Republicii Moldova cu Federația Rusă.

În ceea ce mă privește – și pentru moment închei aceste considerații – este obligatoriu ca atât guvernele pe care le avem, cât și președinția pe care o avem, așa cum sunt ele, să manifeste în viitor maximum de prudență și să nu se lase cumva provocate de borcanul cu miere reprezentat în prezent de Republica Moldova.