Rezistența la antibiotice, o problemă agravată de pandemie

Auto-medicația reprezintă o problemă îngrijorătoare nu doar la nivel național, ci și la nivel global, fiind, din păcate, o practică din ce în ce mai comună, cu o prevalență de până la 80 la sută la nivel mondial. Auto-medicația este definită de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS) ca selecția și utilizarea medicamentelor pentru tratarea simptomelor sau a afecțiunilor auto-recunoscute fără consultarea unui medic. Definiția include, de asemenea, utilizarea sau reutilizarea medicamentelor prescrise sau neutilizate anterior, achiziționarea directă a medicamentelor eliberate pe bază de prescripție medicală, fără consultare, și utilizarea irațională a medicamentelor fără prescripție medicală.

Deși SARS-CoV-2 este un virus care nu poate fi tratat cu antibiotice, utilizarea antibioticelor a crescut semnificativ pe parcursul pandemiei. Odată cu utilizarea crescută a antibioticelor, prevalența rezistenței la antibiotice, care era deja o problemă globală înainte de COVID-19, s-a accelerat. Antibioticele sunt medicamente care inhibă creșterea sau distrug microorganisme, precum bacteriile, prin deteriorarea structurilor celulare importante sau blocarea proceselor necesare acestora pentru a supraviețui. Rezistența la antibiotice este capacitatea microorganismelor de a evita efectele antibioticelor. Modificările specifice ale unei bacterii, cum ar fi obținerea capacității de a pompa un antibiotic din celulă, de a distruge antibioticul sau de a modifica ținta antibioticului, pot face bacteria insensibilă la efectele dăunătoare ale antibioticului. Ori de câte ori bacteriile sunt expuse la o afecțiune care inhibă creșterea, cum ar fi antibioticele, acestea sunt presate să facă schimbări pentru a putea supraviețui. Bacteriile care dobândesc rezistență se pot multiplica rapid și pot răspândi rezistența între ele, rezultând o creștere exponențială a acesteia. Rezistența la antibiotice crește odată cu utilizarea majorată a antibioticelor.

Din februarie 2020, utilizarea antibioticelor a crescut drastic pe tot globul, în mare parte legată de schimbările în practicile medicale din cauza SARS-CoV-2. Mai multe studii estimează că 70-90 la sută dintre pacienții spitalizați cu Covid-19 primesc terapie cu antibiotice. Această utilizare ridicată este izbitoare, deoarece antibioticele nu pot trata direct Covid-19. Au existat doi factori care au determinat creșterea utilizării antibioticelor în cazul pacienților cu infecție SARS-CoV-2: o creștere a utilizării standard a antibioticelor și mai multe forme de utilizare greșită a acestora. Creșterea utilizării standard de antibiotice: înainte de testarea și diagnosticarea pe scară largă a Covid-19, pacienților care prezentau simptome de infecții respiratorii li se administrau adesea antibiotice ce puteau trata infecțiile pulmonare bacteriene în absența sau înaintea unui diagnostic.

Tratamentul antibiotic precoce și preventiv este un standard de îngrijire, care este adesea benefic în cazul unor adevărate infecții bacteriene. Cu toate acestea, în timpul pandemiei de Covid-19, numărul de pacienți care prezintă aceste simptome și care primesc, astfel, această terapie standard cu antibiotice a crescut drastic. În mod similar, antibioticele au fost folosite ca terapie preventivă împotriva altor infecții bacteriene, cunoscute sub numele de infecții secundare. Boala severă, cum ar fi cazurile de Covid-19 ce necesită spitalizare, crește riscul de infecții secundare, deoarece pacienții pot avea un sistem imunitar slăbit sau necesită proceduri invazive, cum ar fi intubația. Infecțiile secundare pot fi devastatoare sau chiar letale pentru acești pacienți în stare critică, așa că antibioticele preventive reprezintă protocolul-standard pentru multe proceduri. În mod critic, indiferent de tratamentul preventiv cu antibiotice, doar 10 la sută dintre pacienții spitalizați cu Covid-19 dobândesc, de asemenea, infecții secundare, ceea ce indică faptul că o parte semnificativă a terapiei cu antibiotice pentru pacienții cu Covid-19 este inutilă.
Utilizarea greșită a antibioticelor: la începutul pandemiei, în absența unor tratamente bine definite pentru noua boală, medicii au încercat să utilizeze medicamente care erau deja aprobate clinic pentru utilizare la pacienți. De exemplu, Azitromicina este un antibiotic bine caracterizat, care a fost folosit de zeci de ani pentru a trata boli bacteriene, inclusiv infecții ale urechii, bronșită și unele boli cu transmitere sexuală. Deși este clasificată drept antibiotic, mecanismul de acțiune al Azitromicinei împotriva bacteriilor și potențialele efecte antiinflamatorii sugerează că ar putea avea un anumit impact asupra replicării SARS-CoV-2 și a simptomelor inflamatorii. S-a confirmat acum că Azitromicina și medicamentele înrudite nu au niciun efect asupra Covid-19.

De ce este rezistența la antibiotice o problemă?

Rezistența la antibiotice face ca tratarea infecțiilor să fie mai dificilă și mai costisitoare. Infecțiile rezistente necesită testare pentru a determina ce medicamente sunt potrivite pentru tratarea infecției respective. Când prima alegere a antibioticelor este ineficientă, pot fi necesare medicamente mai scumpe sau un regim de tratament mai lung. În plus, bacteriile rezistente la un antibiotic pot fi rezistente și la altele, un fenomen cunoscut sub numele de rezistență la mai multe medicamente, care exacerbează și mai mult provocările în tratarea infecțiilor rezistente. Infecțiile rezistente la antibiotice apar an de an, ceea ce duce la un impact susținut asupra asistenței medicale și a economiei. În plus, tendințele de creștere a rezistenței la antibiotice sugerează că numărul anual de decese, din cauza infecțiilor rezistente la antibiotice, va fi mai mare de 10 milioane, până în 2050.

Fără antibiotice eficiente, infecțiile comune, cum ar fi Pneumonia, Tuberculoza, Gonoreea și Salmoneloza, nu vor putea fi tratate eficient. Incapacitatea de a preveni infecțiile va limita serios capacitatea de a efectua intervenții chirurgicale și proceduri de rutină, cum ar fi chimioterapia. Rezistența la antibiotice a fost recunoscută de mult timp ca o amenințare pentru sănătate. Trebuie abordată această amenințare globală pentru sănătate, acum, pentru a menține antibioticele eficiente. Multe lecții pot fi învățate din pandemia Covid-19, care pot fi aplicate în această situație. Trebuie implementate mesaje clare de sănătate publică, pentru a ajuta publicul să înțeleagă amenințarea și să învețe ce pot face pentru a o preveni.

Dacă cercetătorii nu dezvoltă noi antibiotice și terapii, decimarea medicinei moderne va deveni în curând o realitate. Oamenii de știință au recunoscut de mult timp că sunt necesare stimulente mult mai puternice pentru cercetare și dezvoltare pentru a evita acest scenariu. Covid-19 a arătat că este posibil să se creeze parteneriate solide public-privat în cercetare, industrie și sănătate publică, care accelerează cercetarea și studiile clinice și stimulează reglementarea proactivă în contextul unei amenințări globale pentru sănătatea publică. Acțiunea de colaborare este la fel de necesară pentru a lupta împotriva rezistentei bacteriene la antibiotice. Comunitatea științifică ar trebui să valorifice lecțiile învățate din Covid-19 pentru a uni mediul academic, industria, Guvernul și factorii de decizie, în vederea păstrării beneficiilor medicinei moderne. Amânarea continuă va duce doar la nenumărate vieți pierdute din cauza rezistenței bacteriene la antibiotice.

Dr. Florin ROȘU
Managerul Spitalului de Boli Infecțioase din Iași