Un român care a dispărut pe front în 1945 a fost declarat oficial mort de către judecătorii din Vrancea. Bărbatul ar fi trebuit să împlinească vârsta de 117 de ani, iar cel care a cerut judecătorilor decesul oficial este fiul acestuia.
În România, declararea unei persoane ca fiind decedată este reglementată prin lege și poate fi realizată de autoritățile competente în anumite circumstanțe. Există mai multe modalități prin care o persoană poate fi declarată decedată, iar procedurile depind de situația particulară.
Român dispărut pe front declarat mort de judecători! Astăzi ar fi avut 117 ani
Un bărbat din Vrancea s-a adresat instanței pentru a obține o decizie oficială privind moartea tatălui său, despre care nu se mai știa nimic de la sfârșitul anilor ’40. Se știa doar că tatăl său a participat la Al Doilea Război Mondial și a fost capturat de trupele inamice între 22 noiembrie și 13 decembrie 1942, perioadă în care a fost prizonier într-un lagăr, conform informațiilor oficiale de la Ministerul Apărării Naționale.
După această perioadă, bărbatul nu a mai ajuns niciodată acasă la soția sa și la cei opt copii ai săi. Potrivit legislației, dispariția unei persoane în timpul unui conflict militar este considerată un indiciu puternic al decesului acesteia. Astfel, tot ce mai era necesar era o hotărâre oficială pentru a confirma decesul.
Instanța a dispus investigarea cazului și luarea unor măsuri legale. Printre acestea, s-a numărat și publicarea unui anunț în presă și afișarea cererii de chemare în judecată la locul de domiciliu al persoanei dispărute, la sediul primăriei și la sediul instanței. De asemenea, polițiștii au fost implicați în verificări, confirmând că bărbatul nu mai fusese văzut în localitate și nu existau informații recente despre el. Un vecin care îl cunoscuse pe bărbat în tinerețe a depus mărturie, confirmând că acesta plecase la război.
Judecătorii au stabilit data la care bărbatul a decedat în mod oficial
În urma acestei investigații, instanța a stabilit că data morții vrânceanului să fie 31 decembrie 1945, ora 24:00, având în vedere lipsa oricăror informații noi despre el și circumstanțele cunoscute. Hotărârea a fost finală și urma să fie afișată timp de două luni la sediul instanței, la primărie și la ultima adresă cunoscută a persoanei dispărute. De asemenea, a fost dispusă comunicarea deciziei către autoritățile locale pentru înregistrarea oficială a decesului.
Instanța a admis astfel cererea și a declarat oficial moartea tatălui reclamantului, stabilind data decesului ca fiind 31 decembrie 1945, la ora 24:00. Decizia putea fi contestată prin apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
În România, există reglementări legale care permit declararea unei persoane ca fiind decedată în instanță, într-un proces numit „prescripție de moarte”. Potrivit legislației, atunci când o persoană dispare și nu mai este găsită timp de cel puțin 5 ani, rudele pot solicita instanței declararea acesteia ca fiind decedată. În acest caz, este esențial ca persoana care face cererea să prezinte dovezi clare că persoană dispărută nu a fost găsită și nu există informații care să contrazică acest fapt.
Un alt concept reglementat de lege este „moartea prezumată”. Aceasta se aplică în situațiile în care o persoană dispare într-un mod care sugerează că a decedat, cum ar fi după un accident grav, o calamitate naturală sau în condiții de război. În asemenea cazuri, instanța poate decide că persoana este considerată decedată, de obicei după o perioadă de cel puțin 5 ani, în funcție de circumstanțele dispariției.
Această procedură juridică este importantă pentru clarificarea statutului unei persoane dispărute, permițând continuarea proceselor legale și administrative, cum ar fi succesiunea sau înregistrarea oficială a decesului.