România a pierdut un mare actor… care a pus publicul mai presus de sănătatea sa, fapt ce i-a curmat viața… Fiul său s-a călugărit. Acum, se află pe Muntele Athos.
Octavian Cotescu, un actor plecat prea devreme, dar nemuritor în inimile românilor
Octavian Cotescu a ars ca o flacără nestinsă pentru teatru, dăruindu-se scenei până în ultima clipă. A trăit pentru public și a plecat din această lume cu aceeași noblețe cu care a pășit mereu pe scenă. Deși suferind, nu a acceptat niciodată să-și dezamăgească spectatorii, considerând că un actor nu are dreptul la slăbiciune.
Născut pe 14 februarie 1931, Octavian Cotescu ar fi împlinit astăzi 94 de ani. Totuși, destinul i-a rezervat doar 54 de primăveri, lăsând în urma sa o moștenire artistică neprețuită și o iubire profundă pentru teatru.
Cum a avut loc tragedia?
În anul 1984, sănătatea lui începuse să-i trădeze sufletul puternic. Într-o seară, scriitorul Ion Băieșu l-a găsit în culisele Teatrului Bulandra, mai abătut ca niciodată. Avea vertijuri, o teamă necunoscută până atunci, dar refuza cu încăpățânare să se lase doborât.
„Publicul ce face? Pleacă acasă? Ce vină are el că nu mă simt eu bine?” – erau întrebările care îl frământau.
A jucat, în ciuda durerii. Pe scenă, trupul său slăbit lupta cu fiecare gest nesigur, cu vocea alterată, cu transpirația rece a efortului supraomenesc. Și totuși, a dus spectacolul până la capăt, iar publicul, parcă simțindu-i sacrificiul, l-a aplaudat cu o frenezie aproape divină. A fost un ultim omagiu al celor care l-au iubit, o recunoaștere a dăruirii sale totale.
După acea seară, a fost internat în tăcere, fără să-și alarmeze familia. Pe 22 august 1985, cortina vieții sale s-a lăsat definitiv. Cauza morții a rămas necunoscută, dar un lucru este cert: Octavian Cotescu nu a murit pur și simplu. S-a stins din iubire pentru artă, pentru spectatori, pentru teatru – acel loc sfânt în care inima lui a bătut cel mai tare.