România câştigă arbitrajul de la Washington cu Plaza Centers, în cazul proiectului Casa Radio din Bucureşti. Compania israeliană a acuzat România că a blocat investiţia imobiliară si cereau daune de peste 400 mil. dolari

În prea multe ori, statul român a permis firmelor ca marii investitori, de fapt, sa fie mrii jefuitori și pleacă de la început cu incheierea unui contrat cu statul român, ambiguu, cu diferite chichițe avocățești în contracte la care statul român nu este atent, iar pentru niste bănuți chiar nu le vede.

România a câştigat arbitrajul internaţional legat de proiectul imobiliar „Casa Radio” din Bucureşti, după ce tribunalul ICSID a respins cererea de despăgubiri depusă de dezvoltatorul Plaza Centers, a anunţat astăzi compania israeliană.

Centrul Internaţional pentru Soluţionarea Litigiilor privind Investiţiile (ICSID) a decis vineri să respingă pretenţiile Plaza Centers formulate împotriva statului român.

Conform Plaza Centers, hotărârea s-a bazat pe faptul că, în perioada 2016–2020, au fost încheiate mai multe acorduri, acestea fiind menţionate în proces. Litigiul a fost început în 2022.

Proiectul Casa Radio, redenumit ulterior Dâmboviţa Center, a fost lansat în 2006 ca un parteneriat public-privat între statul român şi dezvoltatorul Plaza Centers N.V., parte a grupului israelian Elbit Imaging.

Statul român, prin Ministerul Dezvoltării Regionale (la acea dată), deţinea 15% din vehiculul de proiect, în timp ce Plaza Centers controla 75%, restul fiind deţinut de o companie românească.

Proiectul viza transformarea masivului abandonat Casa Radio – clădirea situată pe Splaiul Independenţei, începută înainte de 1989 – într-un complex urban multifuncţional, cu centre comerciale, birouri, spaţii hoteliere şi rezidenţiale, pe o suprafaţă de peste 450.000 mp. Investiţia estimată iniţial era de aproximativ 1 miliard de euro, fiind anunţată la momentul respectiv drept unul dintre cele mai mari proiecte imobiliare din Europa Centrală şi de Est.

Instituțiile statului, cele abilitate, care trebuiau să facă informări clare și concrete, bazate pe previziuni și informații deja cunoscute, ar fi trebuit să își facă datoria. Negocierea acestui contract a fost realizată de oameni care au fost în slujba statului.

Cine a semnat contractul și-a asumat o mare responsabilitate, împreună cu serviciile și celelalte instituții implicate. După atâtea experiențe negative cu firme strategice mari și investitori „puternici”, de câte ori trebuie statul român să mai plătească despăgubiri? Oare chiar nu am învățat nimic nici din cazul Roșia Montană, nici din alte situații în care avuțiile statului au fost pierdute în urma unor interese obscure ale unor firme din afară?

Credem că este momentul ca instituțiile, după această hotărâre, să cerceteze de la început până la sfârșit cine sunt vinovații pentru toate înșelăciunile în dauna statului român și, de asemenea, aceștia trebuie trași la răspundere.

Ar fi cazul ca Parchetul General, SRI,  „Doi și-un sfert” și alte structuri competente să aducă toate rapoartele întocmite la începutul contractului, precum și evoluția ulterioară a situației, și să ia cele mai drastice măsuri împotriva tuturor celor care ar fi trebuit să acționeze și nu au făcut-o.

Un alt aspect important care trebuie să fie valabil pentru firme: o companie care a încercat să fraudeze statul român, să îl fure sau să se exonereze de la plata taxelor, impozitelor și redevențelor, nu ar trebui să mai poată activa în România.

Suntem siguri că avem o administrație și funcționari ai statului atât de proști încât nu vor face nimic? Doar nu plătesc ei banii, îi plătim noi toți, cei care muncim. Trebuie instituită responsabilitatea pentru instituțiile locale și centrale, iar toți cei care au drept de semnătură și gestionează valori materiale și financiare trebuie să răspundă pentru ele.