Pe 29 iulie 2025, se împlinesc 100 de ani de la nașterea lui Carmen Stănescu, una dintre cele mai iubite și respectate actrițe ale teatrului românesc. Elegantă, profundă, discretă și loială valorilor clasice, Carmen Stănescu a fost nu doar un nume emblematic al scenei, ci și un simbol al devotamentului — atât față de artă, cât și față de marea sa iubire, actorul Damian Crâșmaru.
Carmen Stănescu, 100 de ani de la naștere! O viață închinată teatrului și unei iubiri de neclintit
Născută în 1925, în București, Carmen a crescut într-o familie care își dorea pentru ea un viitor în profesii „serioase” – drept sau farmacie. Dar drumul său a fost deviat încă din copilărie, când, la doar 6 ani, a asistat la spectacolul Vlaicu Vodă. A fost momentul în care a știut, cu o claritate surprinzătoare pentru vârsta ei, că scena va fi marea sa iubire.
În adolescență, a fost o sportivă de performanță, campioană la atletism și componentă a echipei naționale de tir. Totuși, un accident într-un poligon din Băneasa — un glonte ricoșat care i-a provocat o rană la ochi — i-a încheiat brusc cariera sportivă și a adus-o, definitiv, către teatru.
A urmat Conservatorul Regal de Muzică și Artă Dramatică, absolvit în 1948, și a debutat în teatru la vârsta de 20 de ani, cu un rol dificil: Ecaterina Ivanovna, din Frații Karamazov. A urcat apoi pe scena Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București, unde avea să joace timp de peste șase decenii, în zeci de roluri rămase în memoria publicului.
Un moment definitoriu pentru cariera sa a fost întâlnirea cu regizorul Sică Alexandrescu, care i-a oferit șansa de a juca în comedii, roluri ce aveau să-i aducă o popularitate uriașă. Povestea începerii carierei în registrul comic este una plină de umor și spontaneitate:
„Mi s-a oferit rolul Mița Baston după ce colega care trebuia să-l joace a căzut de pe scaun la repetiții. Sică mi-a spus: «Tu îl joci». Și așa a început totul”.
A urmat o carieră strălucită cu roluri precum Zoe din O scrisoare pierdută sau Felice din Bădăranii. Publicul o adora pentru prezența scenică, naturalețea și finețea interpretării. Dincolo de scenă, însă, Carmen Stănescu trăia o viață plină de discreție și demnitate.
Viața personală a actriței Carmen Stănescu
Viața personală a actriței a fost marcată de o poveste de dragoste neclintită. L-a cunoscut pe Damian Crâșmaru în 1955, în timpul repetițiilor pentru Doamna nevăzută. El era un tânăr actor debutant, ea – o artistă consacrată. Între ei s-a legat o iubire profundă, începută, după cum povestea cu umor, de la o chiflă cu șuncă.
„M-am uitat cu poftă la chifla lui, iar el mi-a dat-o. Așa a început totul”.
S-au căsătorit în 1957 și au rămas împreună până la finalul vieții, într-o relație care a trecut cu discreție prin momente grele — inclusiv pierderi de sarcină și o separare temporară — dar care a rezistat fără scandaluri, fără expunere publică.
„Niciodată nu am făcut paradă din viața personală. Când s-a întors după un an și jumătate, l-am întâmpinat cu masa pusă, nu cu reproșuri”, spunea Carmen Stănescu.
Frumusețea sa a fost admirată, dar nu a lăsat niciodată ca aparențele să-i definească viața.
„Am fost curtată, dar știam să pun limite. Unul mi-a oferit cocoșei de aur. L-am pocnit peste mână și s-au împrăștiat pe stradă”, își amintea ea.
În 2003, și-a publicat volumul autobiografic Destăinuiri, o lucrare în care și-a exprimat nemulțumirea față de lipsa de profunzime a noii generații de vedete și a criticat direcția comercială a teatrului contemporan.
S-a retras din scenă după anul 2000, cu demnitate, fără regrete exprimate public. Ultimii ani au fost marcați de probleme de sănătate. Suferind de gonartroză, nu mai putea merge, dar soțul i-a fost mereu alături. Carmen Stănescu a murit pe 11 aprilie 2018, la 92 de ani. Un an mai târziu, pe 11 iulie 2019, Damian Crâșmaru a urmat-o, la vârsta de 88 de ani.
„În seara în care a murit mama, am urcat pe scenă. N-am lipsit niciodată. Scena are ceva miraculos — nu te mai doare nimic. E cel mai bun medic”, spunea ea.
Astăzi, la un secol de la naștere, teatrul românesc își amintește cu recunoștință de Carmen Stănescu – femeia care a făcut din artă un mod de viață și din iubire un legământ neschimbat.