Ceea ce până zilele trecute părea o glumă sinistră, în acest moment capătă consistență și, deci, credibilitate. Eugen Tomac este în cărți pentru nominalizarea sa ca premier al României. O nominalizare pe care Nicușor Dan, transformat sub presiunea împrejurărilor în președinte jucător, o dorește și o susține activ. Dar ce șanse reale există pentru materializarea acestui proiect politic?
Crizei extrem de severe pe care o traversează România nu i se va pune capăt odată cu instalarea unui nou guvern. Se creează, totuși, premisele pentru ameliorarea situației dramatice în care se găsește România. Ce atuuri are Eugen Tomac? Pe ce se bazează Nicușor Dan? Și care sunt punctele slabe ale acestui proiect?
Primul și cel mai important atu este că acesta este susținut de acum extrem de activ de către președintele numit. Al doilea atu este că, indiscutabil, el beneficiază și de susținerea USR, un partid care totuși nu dispune de prea multe voturi în Parlament, și, din umbră, de susținerea lui Traian Băsescu, căruia i-a fost consilier prezidențial și al cărui partid de suflet, PMP, îl conduce. Este tânăr, are 44 de ani, beneficiază de o reală experiență politică, inclusiv la nivelul Uniunii Europene, are relații excelente cu Maia Sandu, dar și cu electoratul din Republica Moldova, care contează, și, de asemenea, întrucât este un progresist declarat, poate beneficia și de susținerea factorului extern, mai puțin de susținerea Statelor Unite. Adaug tot la capitolul atuuri faptul că, deși acest scenariu s-a vehiculat, nu există până în acest moment o probă concretă conform căreia Eugen Tomac ar fi colaborat cu vreun serviciu secret român sau străin.
Dar care sunt punctele vulnerabile ale acestui proiect politic? Cea mai mare vulnerabilitate constă în susținerea destul de problematică de care ar putea beneficia în Parlament în momentul votului. Îl va susține, fără doar și poate, USR, cu care a colaborat mereu îndeaproape, și cel puțin o fracțiune consistentă din PNL, cea aflată sub influența lui Traian Băsescu. Putem adăuga minoritățile, precum și câțiva parlamentari neafiliați. Fără o susținere în forul legislativ din partea PSD și AUR și fără susținerea unanimă a liberalilor, este foarte problematică desemnarea acestuia. Un pronostic realist este că, mai degrabă, el îndeplinește rolul de jolly joker, o numire de sacrificiu pentru ca a doua nominalizare dorită de Nicușor Dan să treacă. În capitolul incertitudinilor trebuie inclus, fără doar și poate, și faptul că, deși nu încalcă litera Constituției, Nicușor Dan poate fi acuzat că sfidează spiritul acesteia. În mod normal, constituțional și democratic, propunerea de premier ar trebui să vină din partea unui partid politic și nu din partea unui președinte al cărui consilier este Tomac, care, de altfel, a fost și consilierul lui Traian Băsescu. Făcând această numire, Nicușor Dan se comportă ca un președinte jucător care, în loc să devină un arbitru al disputelor politice, generează el însuși o importantă dispută.
Dacă totuși Eugen Tomac va fi desemnat, până la momentul votului are un interval foarte scurt de timp în care trebuie să negocieze cu toate formațiunile politice din Parlament, precum și cu independenții, pentru a găsi o formulă de guvern și pentru a elabora un program de guvernare convenabil pentru cât mai mulți actori politici. Nu este deloc simplu. Este mai degrabă imposibil. Iar forțarea notei ar putea chiar mări exponențial suspiciunile legate de tandemul Nicușor Dan – Eugen Tomac.
Analyza unui puscarias..